O noua misiune mi-a fost incredintata. Tot intr-un centru comercial de lux, desigur. A fost intr-o zi de sambata. Marca? Abaco, made in France. Genti, curele de toate formele, din piele foarte pretioasa si delicata: piton si mielusel. Cu allure parisiana. Gentile practice, dar „chic”, suple, care iau forma corpului tau. Nu ma indoiesc de calitatea lor, chiar o apreciez, dar eu prefer gentile care au forma proprie si „personala”, nu cele care devin una cu corpul meu. Nu imi place genul de „genti molfaite„, destinate pariziencei… practice, care numai chic nu este. Categorie in care intra si gentile Jerome Dreyfuss , in maaaaaare voga la Paris. Ma rog, nu prea agreez spiritul de turma si in fond si la urma urmei e o parere pur personala.
Dar nu despre asta voiam sa-ti povestesc. Voiam sa-ti spun despre cum se desfasoara o zi (sambata, de exemplu) din „viata” unui centru comercial de lux. Pai pana pe la ora 14, locul e cam pustiu. Dupa 14 insa, potopul!!! Este cotropirea asiatica. Debarca sutele de chinezi cu autocarele. Ai impresia ca esti invadat, ca afara e vreun taifun, sfarsitul lumii. Si chiar daca ar fi, nu cred ca i-ar impiedica pe asiatici sa cumpere lux.,,
20-60 de ani. Cam asta este transa de varsta a celor care vin cu autoacarele. Si, desigur, din clasa medie, dupa port, si primitivi, dupa apucaturi. Am citit cateva articole din care am aflat ca acesti „turisti” sunt dusi sa viziteze ceea ce au vazut cel mai frecvent pe cartile postale/publicitati (Louvre, Turnul Eiffel, chateaul de la Versailles&co), si apoi, vreo 70% din timpul petrecut in Paris este destinat magazinelor de lux. Asta inseamna pentru ei „a vizita Parisul/Franta”. Si nu sunt deloc surprinsa. Pentru ca au in sange treaba cu „show off”, sa fie plini de marci din cap pana in picioare. Pentru a se fali, desigur. Trend dezvoltat si in Romania, pe alocuri :).
Ceea ce ma intriga este: De unde au atatea bani? La o simpla vizita intr-un centru comercial de lux, vei vedea ca fiecare asiatic din aceasta categorie are punga de DIOR, CHANEL, PRADA, LOUIS VUITTON. Si LONGCHAMP, desigur. De unde si cum?
Din experienta proprie, stiu ca multi dintre acesti chinezi nu au niciun respect fata de produs: cand il apuca, il intoarce pe toate partile, trage de el, poate el sa fie de piton sau orice material pretios. Si chiar daca vanzatorul i-a aranjat frumos sacul Dior, il desira sa vada daca produsul este cu adevarat acolo. Au mereu frica asta de a nu fi trasi in teapa.
Nu mai spun ca sunt atat de multe vanzatoare asiatice ca nici macar nu mai stii daca esti in Franta sau in China. Si au acest spirit al „comertului mut”, lipsit de fond, isi calculeaza mereu comisionul, sunt manuite mereu de cifre. Totul este „pe banda rulanta”, ca in uzinele chinezesti. O treaba care imi este greu sa o diger.
Cum exista mereu o faza buna in orice situatie, ei de data asta am descoperit o alta marca pe care o adooor – Petite Mendigote. Super fresh, spirit boem, lejer, chic – exact cum imi imaginez eu parizianca, de o eleganta boema, nu… „molfaita”. Dati o raita pe site, chiar va invit!
Credit foto: news.nationalpost.com
Buburuza Buz 