„Mos Craciun exista”… pentru a 3 a oara

Standard

priviti-la-fereastra_mos-craciun-exista_editia-2015Nu am mai scris de ceva timp pe blogul asta, de 2 ani mai exact. Stiu, nu e frumos din partea mea, dar am avut o perioada… incarcata sa-i spunem (m-am mutat de la Paris la Toulouse) si am fost lenesa. Foarte lenesa. Dar am revenit. Si am revenit cu vesti bune, foarte bune, cele mai bune.

 Am sa va vobesc despre cineva foarte drag mie, despre Mos Craciun.
Acum cateva saptamani, am cunoscut-o aici la Toulouse pe Oana, o tanara mamica a doi copilasi, moldoveanca de-a mea si cititoare de blog (blog frantuzesc). Ne-am intalnit, ne-am placut si mi-a povestit despre ceea ce face (printre altele) de 2 ani incoace –  aduce bucurie in sufletele unor copii din satul Lunca Dochiei, judetul Bacau.
Acum cativa ani, Oana a cunoscut starea acestor copii si nu i-a uitat chiar daca locuieste de mai multi ani in Franta – acesti copii au fost abandonati de parintii lor plecati la munca in strainatate, unii dintre ei „uitand” sa se mai intoarca; unii dintre copii au fost lasati in grija bunicilor, altii pe la rude, iar putinii care stiu ce inseamna o familie, o cunosc in conditii extrem de precare.
echipa2015-mos-craciun-exista
Cum Oana este „prietena buna” cu Mos Craciun,  s-a gandit sa nu-i lase sa astepte in zadar la poarta pe acesti 35 de copii, s-a decis sa le (re)dea bucuria Craciunului. Asa ca a pus mana de la mana cu sora ei (care este la Paris), fratele (care este in UK), si familia care este in Romania si i-a ajutat pe acesti pici doi ani la rand si se pregateste pentru al 3 lea an: „E o campanie bazata pe incredere, transparenta si omenie maxima. Nu am infiintat nici un fel de ONG, Asocitatie, etc, tocmai ca fiecare banut sa se duca direct la acesti copilasi si oricine poate veni sa dea o mana de ajutor”, imi spune Oana.
copii-fericiti_editia-2014
Vrei sa te simti util(a), sa ajuti aceste suflete? Poti dona bani sau poti trimite/veni cu alimente de baza (ulei, paine, zahar etc.) pentru parintii ramasi, bunicii, rudele si vecinii care se ocupa de acesti prichindei, jucarii, carti, hainute, dulciuri&co., pentru ca acesti copii sa se simta… copii iubiti, importanti.
vine-mos-craciun_editia2014
Imi povestea Oana o intamplare de anul trecut cu un baietel (care acum are 9 ani) si ai carui parinti l-au lasat in grija bunicii si au plecat in strainatate acum cativa ani, fara a da prea multe semne. Micutul povestea ca-si aminteste ca l-a vazut pe Mos Craciun o data, cand era mic, dar nu a apucat sa-i vorbeasca – „Sunt tare fericit ca ai venit sa ma vezi, chiar daca nu-mi aduceai nimic, sunt fericit ca pot sa-ti vorbesc”, spunea baietelul.
a-venit-mos-craciun_editia-2015
Copiii din satul Lunca Dochiei, judetul Bacau, sunt copii care spun poezii, stiu sa numere in engleza, sunt copii care au nevoie de o sansa, de putin ajutor pentru a avansa.
Orice intrebare de-a voastra va avea un raspuns, asa ca nu ezitati sa accesati pagina de Facebook
a Mos Craciun exista!
 
Pentru mai multe infos sau donatii, cei din Bucuresti o pot contacta pe Eliza la numarul 0757 500 528, iar cei din Moldova il pot contacta pe Ionel care este la Onesti – 0747 124 003.
Pentru a dona bani, aveti conturile bancare ale Oanei Gouëdreau Raileanu:
RO55BTRLRONCRT0266052401 – RON
RO05BTRLEURCRT0266052401 – EUR
Oana a facut si o campanie online de colectare a banutilor pe platforma de crowdfunding (finantare participativa) Ulule- AICI.

Am fost la locul potrivit, in momentul potrivit

Standard

Alegeri 16 noiembrie 2014_ ParisImi amintesc de cozile pe care le faceam inainte de ’89. Eram mica, era frig, mama ma punea sa tin randu’  sa luam si noi niste carne. Episodul nu s-a repetat de multe ori, da’ imi amintesc vantu’ si ploaia. Pe 16 noiembrie am stat iar la coada. Tot pe vant si ploaie. Aproape 10 ore.  Eu spun ca am fost la locul potrivit, in momentul potrivit. Restul sunt amanunte. Read the rest of this entry

Recunosc: Sunt o zgarcita!

Standard

Confessions d une radine _Catherine CussetAcum ceva timp am citit o carte care se numeste „Confessions d’une radine” (Confesiunile unei zgarcite), de Catherine Cusset. Si am realizat (inca o data) cat sunt de zgarcita. Zgarcita cu mine! Cu mina insami. Si nu numai… Read the rest of this entry

Noua casa, noua viata

Standard

I see youAsadar si prin urmare, am lasat in urma Versailles-ul si m-am apropiat si mai mult de Paris. Mi-am pus sarsanalele la Clamart. Si nu e chiar rau🙂. Sa-mi spun doua vorbe despre cum decurge procesul de acomodare🙂. Read the rest of this entry

Lisabona, Albufeira, vacanta si niste schimbari

Standard

LisabonaNu ne-am vazut/citit de mult timp, nu-i asa ? Si tare v-a fost dor… din cate am vazut din mesajele primite de voi🙂 Si asta nu a facut decat sa ma bucure, mai dragilor !

S-au petrecut cateva schimbari in ultima luna. Cand am spus ca la fiecare 3 ani se intampla ceva in viata mea, fac schimbari, nu mint. Universul lucreaza in mysterious ways🙂.

La inceputul lui septembrie i-am spus « La revedere » Regelui Soare de la Versailles. « La revedere » pentru ca o sa mai trec sa-l vizitez, sa-i admir gradinile lui si ale Mariei Antoaneta, dar nu o sa-i mai spun « Bonjour » in fiecare zi, asta pentru ca m-am mutat. Mai aproape de Paris, cu vedere la « gramajoara de fier » aka Turnul Effeil. Asa fost sa fie ! O sa-ti povestesc mai pe indelete si despre viata de aici, acomodare etc.

Dupa ce ne-am mutat cu emotii si cu Zapping (desigur), a doua zi cu noaptea-n cap am plecat in vacanta. Era nevoie. Am plecat pentru 10 zile in Portugalia. La Lisboa si Albufeira. Perioada in care am renuntat la orice legatura cu lumea internetului🙂.

A fost o vacanta… relaxanta si foarte colorata ! Dupa o perioada extrem de agitata, cu emotii peste emotii, chiar aveam nevoie sa uit un pic de Paris (oricat de greu ar fi ;) ). Anul asta, aveam programata o vacanta in Japonia (tara pe care vreau sa o vad si sa o gust din toti rarunchii), dar cum pusculita mea nu a fost destul de burdusita, am zis sa merg pe aici, « peste gard », sa vizitez niste locuri pe care nu le-am vazut niciodata. Si nu a fost rau deloc.

Niste prietene mi-au spus ca in Portugalia o sa mananc painea cea mai buna si o sa vad cei mai frumosi masculi. Dragele mele, painea a fost cea mai buna, recunoc, masculi frumosi… nu prea am vazut ce-i drept. Poate ar trebui sa ma intorc, sa investighez mai bine:).

Nu va voi aburi cu multe detalii, doar cateva🙂 Din cate am vazut, la Lisabona, oamenii traiesc afara, isi fac viata in aer liber . De la geamurile si balcoanele pline de flori, pisici, catei si papagali, ate pe care sunt insirate rufe, pana la noptile fierbinti, pline de petreceri pe strazi inguste. Adevarati latini, ca noi, romanii, nu ca « impostorii » de francezi sau italieni, care nu prea stiu sa petreaca🙂. Lisabona e un oras viu, cu acoperisuri pline de vegetatie, cu strazi pavate pe care poti sa faci lejer o febra musculara (si sa-ti rupi gatul, daca ai tocuri). M-am plimbat cu vestitul tramvai 28 printre strazile extrem de inguste si am simtit mirosuri imbietoare de usturoi in toate starile lui – zdrobit, rumenit, prajit, etc. De cand am venit de la Lisabona, nu mai am masura la sare (pentru ca acolo mancarea este foarte sarata) si nici la marimea portiilor (care la Lisabona sunt imense). Si sa nu credeti ca este scump. Chiar deloc. E poate chiar mai ieftin decat la Istanbul.

Niste adrese bune:

Ne-am cazat la locali in cartierul Bairro Alto si Estrela. Minunat ! Cand plec in vacante, prefer sa stau printre « d-ai locului » sa respir cu ei acelasi aer, sa le vad obiceiurile, ticurile. Rezervarea am facut-o pe internet (housetrip.com) si s-a minerit sa dau peste persoane extraordinare !

Restaurantul de cartier Zapata – Santa Catarina , unde am mancat cel mai bine (bacalhau, creveti, etc) – Rua do Poço dos Negros 47. Uitati localurile pentru turisti, la Zapata gasiti bucataria familiala portugheza cea mai buna (poate chiar din toata Lisabona🙂 ).

Am ajuns si in carierul Belem, pentru a gusta vestitele Pasteis de Belem, desertul portughez ( Rua Belém 84-92). Sa nu ve speriati de coada din fata magazinului, merge repede.

Arta stradala e la ea acasa la Lisabona. Si m-am simtit in elementul meu. Si mi-am descoperit o noua pasiune – placile de ceramica (faianta, gresie) – AZULEJOS. O minunatie!

4 zile sunt de ajuns sa faci Lisabona in lung si-n lat, dar e greu sa te saturi de ea. Mai ales ca am prins o vreme perfecta, nici prea cald nici prea frig. Tare mi-ar placea sa vad Lisabona fara turisti, dar ar fi imposibil.

 

Apoi am plecat in sudul Portugaliei, la Albufeira, unde am inchiriat cu niste prieteni o vila cu piscina, cu absolut tot ce-ti trebuie, la 10 minute de plaja. Si uite asa, 6 zile am avut urmatorul program : plaja, piscina (m-am inarmat cu pernite si colac pentru ca nu stiu sa inot – nu radeti !!!), plaja, gratarel, dans, gratarel, somn, piscina, plaja, dans, gratarel. Mi se cam luase dupa 2 zile, fiind agitata din fire, ce-i drept…. Plaja de la Albufeira este superba ! Ai impresia ca esti printre canioane. In aceasta regiune dai nas in nas peste tot cu englezi si batranei, dar nu-i problematica treaba! Daca vrei cateva zile linistite, lenese, cu peisaje de-ti taie rasuflarea, aici e de tine🙂

Mai putin va recomand o astfel de iesire cu francezi care sunt spanciliti. Sau au alergii la masline, ardei grasi, porumb, castraveti, rosii, etc. Ca e complicat sa vietuiesti cu ei. Sau francezi care, din motive religioase, realizeaza in ultima zi de vacanta ca furculita de gratar a invartit si halci de porc. Sau, tot din motive de religie, dupa un pachet de tigari fumat si vorbe nelalocul lor realizeaza ca trebuie sa-si faca rugaciunea. Ma rog, sunt chestii care pe mine ma depasesc…

Si sa stii ca si sudul Portugaliei este abordabil. Noi am fost 9 si am platit 1600 euro pentru cele 6 nopti. Prima oara cand mi-am « facut de cap » inchiriind o vila…

Daca vizitezi Lisabona (si sudul Portugaliei) TREBUIE sa-ti uiti acasa trusa de machiaj! Pentru ca nu-si are rostul. 10 zile am fost make-up free si ce bine a mai fost! M-am lasat fardata doar de soare🙂.

Pofticioasa cum sunt, am tras o concluzie in ceea ce priveste papa : e clar, in nordul Portugaliei mananci mult mai bine si ieftin. Iar daca nu-ti este foarte, foarte, foarte, foarte foame, nu are rost sa ceri o portie de orice ti-ar dori inima, comanda mai bine o JUMATATE de portie. Oamenii astia nu au simtul masurii🙂 ; « ca in Romania » (cum imi sufla in casca un francez). In sud sunt foarte multi englezi care si-au deschis restaurante, si desigur, nu este aceeasi treaba ( stomacul si nici ochii nu sunt in extaz)…

O vacanta binemeritata (chiar daca nu a fost Japonia)🙂. Mi-ar placea sa mai dau o tura prin Portugalia, sa mai bag o portie de bacalhau, sa mananc peste pe saturate, sa admir azulejos, ate cu rufe la soare, sa simt adieri cu miros de usturoi calit, sa mai ascult fado…

{Guest post} Claudia, de… pretutindeni :”Unde este acasa?”

Standard

Hagen KClaudia este o mana de fata cu ochi verzi pe care am cunoscut-o in primavara acestui an. Iti povesteste si ea cum s-a intamplat… intamplarea🙂.

De obicei cand fac un „guest post”, spun si de unde vine autorul vorbelor. Ei, de data asta, nu pot da un loc fix, pentru ca nu exista DOAR UNUL pentru Claudia, care a calatorit (si calatoreste) in lung si-n lat… In primavara era la Paris, dar locuia in Anglia si urma sa se mute in Belgia cu o bursa…. Imi amintesc faptul ca am discutat cu ea despre individualismul francezilor, despre Romania, ca „acasa”, „casa”, loc de bastina, despre mii de lucruri. Am schimbat locurile, de  data asta ingregistrandu-ma ea pe mine cu un reportofon. Interesanta senzatie. Placuta si ciudata in acelasi timp. Mi-a placut tare mult de ea, pentru ca intalnirea noastra ne-a dat de gandit, amandorura… Claudia, despre „acasa” ei
Read the rest of this entry

Un tic si niste nervi

Standard

madame-connass2Am mai scris AICI despre ticuri in vorbire ale francezilor. Cand aud sympa si cordialement nu ma mai enervez, am trecut la next level. Ma apuca rasul isteric.

Pe zi ce trece si in functie de oamenii pe care le intalnesc, mai descopar cate un tic. In ultima perioada am intalnit persoane pentru care fiecare fraza incepe si se termina cu „Tu vois?” (Tu vezi?). O intrebare retorica, desigur! Un tic folosit si de chinezii care zabovesc prea mult cu francezi. Si apoi cand auzi din gura unui chinez „Tziu voa? tzo tzui ale ashte iun baghet, tzsu voa? Iun baghet, tzu voa?”, te apuca pandaliile. Read the rest of this entry

Vlad Crosman, un bariton roman la Paris

Standard

Vlad CrosmanDaca nu ai citit AICI, trebuie sa stii ca acum cateva saptamani l-am intalnit pe Vlad Crosman, un  bariton roman, un fel de ambasador al patrimoniului muzical francez al secolelor XVII-XVIII... Am stat la un cico la Versailles si am povestit vreo 4 ore despre multe si marunte.

Ne-am dat ca loc de intalnire „acasa la mine”, la Castelul Versailles, in fata lui Louis XIV🙂. Cea mai frumoasa statuie din cate am vazut pana acum. Aveam sa aflu ca este un loc foarte important si pentru Vlad… Read the rest of this entry

S-au facut 3 ani…

Standard

Louis XIV… de cand sunt in Franta, de cand am inceput aceasta aventura. S-au facut aproape 3 ani de cand m-am mutat la „castel”, la Versailles. Cum imi sade bine🙂. Trei ani frumosi, interesanti, plini de provocari. Care au trecut… nici nu stiu cum sa spun. Am trait atat de multe lucruri in acesti 3 ani ani, incat am impresia ca sunt in Franta de cel putin 10 ani. Read the rest of this entry

Ah, la Dolce Vita si orgasme nenumarate

Standard

Ti amo tanto SusiDupa cum stii, acum cateva saptamani am fost la Roma pentru patru zile. Pentru prima oara. Am prins o vreme superba. Si am gasit un oras ticsist de turisti. Si mult prea multa mizerie… Read the rest of this entry