Vedetele din tunel

Standard

Aici sunt nevoita sa calatoresc mult cu trenul si cu metroul, dar nu ma deranjeaza acest aspect, pentru ca am timp sa imi devorez legatura de carti achizitionata de la un anticariat. Cand intru in tren, e super bizar! Majoritatea calatorilor (mai tineri, mai batrani) isi citesc tabletele electronice. Cand ajung la metrou, in schimb, 2 din 3 calatori au o carte in mana sau un ziar distribuit gratuit in gara sau in tunelele de metrou. Pare-mi-se ca „oamenii din tunel” inca mai au simtul tactil dezvoltat, au nevoia sa simta hartia, sa simta mirosul cartilor ingalbenite si a tiparului, ceea ce ma bucura… Niste nostalgigi intr-o lume robotizata…

La metrou, in tunel, exista concerte de tot felul si destui gura casca (printre care ma infiltrez si moi). Ieri am vazut un nene care manuia un saxofon cu triluri de Jingle Bells, altul facea o adevarata demonstratie la nai, un fel de Zamfir, dar mai tanar si mai umil; intr-un alt tunel, o formatie incita la voie buna calatorii grabiti.

Ieri a fost si prima zi cand am dat un ban, „un galben”, unor oameni pe care nici nu ii cunosc. Erau vreo 10, cu viori, viole, violoncele… o mica orchestra intr-un tunel. Si aveau destui „fani pasageri”. Ce m-a uit… erau cu zambetul pe buze si nu cred ca era datorita averii pe care au reusit sa o stranga dintr-o zi de recital la metrou… Este cunoscut faptul ca aici au loc foarte multe castinguri, destul de draconice, pentru alegerea celor care au privilegiul de a se desfasura la metrou, de-ai incanta pe calatori, si numai cei mai talentati au DREPTUL LEGAL sa-si organizeze prestatiile. Aceasta alegere nu le garanteaza un salariu; multi dintre ei nici nu fac o avere din asta, dar au sanse sa devina vedete (si nu numai in ‘tunel’).

Vedetele de la Saint-Michel care fac mereu un spectacol demential


Iata-l pe Fred, „trubadurul ilegal”

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s