Zizi-ul profului de la drept trezeste… ignoranta

Standard

Este clar! Pe meleagurile lui Camembert, oamenii nu mai stiu de gluma, nu mai stiu a rade. Iata o intamplare care m-a amuzat teribil: la un curs de drept, profu’, mai bizar in ale lui vorbe (este usor balbait, relateaza anectode si rade inainte sa ajunga gluma) a arat mai mult decat si-ar fi dori (oare?!?:)))) ). Dupa o ora de curs in care s-a pierdut in detalii (interesante, de altfel), luam o pauza de cafea, cat sa facem un shushu pe fuga. Revenim! Incepe tipu’ de la drept sa isi spuna poezia, cand observ ca ceva nu este in regula: omu’ are slitul desfacut. Timid desfacut, ce-i drept, dar acest fapt nu poate fi trecut cu vederea. „Scurta pauza de shushu, n’est pas?, ma gandesc eu. Toata lumea de la curs… cu nasu’ in telefoane, Pc-uri sau pe pereti.

Mai face el 2-3 miscari, se mai aseaza de 2 ori pe scaun, se mai apleca… crapatura se mareste.  Ma amuz! Nu ma pot abtine si ii scriu grabita colegei de langa mine, care era, bineinteles, cu nasul in laptop, ca profu’ are o problema la pantaloni. Sunt desfacuti…. acolo! Adica in orice moment putem fi, vrand nevrand, martorii unei… „descoperiri”. Cu un zambet in coltul gurii, si cu ochii cand in telefon cand in laptop, ma intreaba cum am vazut acest lucru. Pai… mi-am folosit ochii si farmecul, desigur, imi venea sa ii zic… Poaffff!!! Cand omul iti prezinta niste informatii, interesante de cele mai multe ori, il mai si observi, ma gandesc…  Mai interactionezi cu ceea ce spune si/sau il aprobi din cand in cand, sa nu aiba impresia ca vorbeste la pereti. Si oricum, nu ai nevoie de puteri magice sa vezi ca omului aproape ca i se vede … zizi-ul… Nimeni, da nimeni nu a avut nicio reactie. Ignoranta totala!

Si a stat saracu’ prof cu slitul descheiat vreo ora si poate chiar mai mult dupa cursul nostru. „Puteti sta linistit, dom’ profesor! Ramane secretul nostru”, imi venea sa ii spun la sfarsitul cursului… E trist sa te amuzi singura!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

One response »

  1. Pingback: Cine-i Iuda in lumea roz? « buburuzabuz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s