Perversul care m-a facut sa-mi uit deprimare

Standard

Ce-mi mai place vremea de la castel…. Sunt ironica, desigur! Cand e cald, cand e frig, cand ploua, cand ninge, cand ploua iarasi si tooooot asa! Deci psihicu’ meu a devenit mega labil la schimbarile astea debile de vreme, drept urmare nu am chef de proiecte sau alte nebunii, ma doare capul, dar am o pofta nebuna sa stau cu ochii in televizor, sa ma uit la toate prostiile. Pacat ca nu am OTV aici, ca l-as devora! M-am gandit ca sunt deprimata. Drept umare, azi, cand am vazut ca un soare nebun afara, am zis sa ma arunc precum o nebuna in razele lui, sa zburd, sa ma bucur de el si… sa ies sa cumpar o bagheta, ca tot ramasesem fara paine.

Imi fac unghiile frumoase (MOV), imi pun dresul, pantalonasii scurti (pe care i-am confectionat recent dintr-o pereche de pantaloni lungi… dupa un model vazut recent intr-o revista de calitate🙂 ), un pull rosu si un sacou. Si poseta vintage, desigur! Cum mai toate supermarketurile sunt inchise in ziua in care si Doamne Doamne se hodineste, am decis, in cautarea unei brutarii deschise, sa ma bucur de soare si sa ma plimb prin cartierul de pe langa castel, sa privesc vitrinele magazilelor care sunt  MAGNIFICE!!!

Avansez pe bulevard, oamenii/masculii ma privesc si ma gandesc :”Se vede deprimarea pe fata mea. Astia se mira de cat de alba si trasa la la fata sunt! Ar fi trebuit mai mult blush in obrajori”. Un mascul de vreo 30 de ani, deloc libidinos, mi se adreseaza „Vous êtes belle!”. „AAA deci am destul blush in obrajori!” imi spun. Avansez, mai plina de incredere in fortele proprii, dau un tur de cartier, mai fac niste poze… exact ca o turista cu blush in obrajori. Si nici un compliment de vreo 10 minute. Ma impacientez. Dar imi revin, pentru ca in jurul meu sunt numai domni trecuti de 65 de ani. Timizii!!!

Gasesc o brutarie, cumpar doua baghete, ies si, obosita de atata soare, ma retrag in plina glorie spre casa. Intru pe o strada, ditamai strada care ma duce in parcare si apoi acasa. Sesizez ca nu e nimeni. Sunt obisnuita cu strada pustie, nu e prima oara cand o vad asa.  Ma uit in spate, un tanar ma urmeaza cu pasi grabiti. Nu e cel cu „vous êtes belle”. Asta pare ca ma urmareste. Traversez strada si grabesc pasul. Individul la fel. Eu cu mana pe baghete, el cu o mana in pantaloni. „Asta nu e a buna. Cunosc genul. E magician d-ala de scoate pasarea, cum am mai vazut eu in tara la mine”. Urc grabita panta care da spre parcare. El incepe sa ma faca „salope” a.k.a slut, bitch si sa „murmure” ceva despre posteriorul meu, ceva cum ca ar vrea sa-l penetreze asiduu. Pervers individu’, nu gluma!  In parcare, dau peste oameni, multi oameni! Puffff! Imi venea sa ma intorc sa ii spun ceva de dulce, cum a facut mama odata cand a fost pusa intr-o astfel de situatie, dar am zis sa nu ma incurc asa, de la prima intalnire, mi-am zis sa ii mai dau o sansa, poate data viitoare va fi un adevarat gentilhomme. Si, oricum, disparuse individu’! Pana sa intru in „vastele apartamente” m-am uitat de vreo 157 ori in spate si am tremurat de vreo 398 de ori, desi eram „safe”…

Ca sa vezi ce ti se poate intampla daca iesi la soare, sa te plimbi, sa cumperi o bagheta  la Versailles. Data viitoare nu imi mai fac unghiile mov, sa fie clar!!!! Uite asa am scapat si de deprimare! Si am facut si putin sport!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s