I hate sundays!

Standard

Urasc duminica mai mult decat ziua de luni! O fi ea ziua in care Doamne Doamne se hodineste dupa ce a creat minunatia asta de planeta, dar pe mine ma apuca furia, pentru ca vine o alta saptamana  in care nu sunt in vacanta. Dar chiar daca am vacanta parca tot nu-mi place duminica…

La mine, nu ziua de luni este crunta, ci duminica. Eu ma enervez pe ziua de luni in ziua de duminica, drept urmare, lunea este deja marti pentru mine, deci sunt in miezul saptamanii, sunt ok, zen, pe chill :)). Mi-ar placea totusi sa existe doua seri de vineri si 2 sambete in saptamana. In felul asta cred ca as ura mai fara patos ziua de duminica.

Iar cand duminica mai este si o zi in care ploua, orasul e pustiu, e frig, pasarelele nu canta, copacul care avea flori sambata nu mai are flori duminica… peisajul este unul apocaliptic – parca esti dupa sfarsitul lumii sau in asteptarea sfarsitului lumii. Chiar daca ai facut sau nu ai facut vreo bauta crunta vineri seara+sambata, duminica tot pare o zi”degeaba”; nici macar rolul unei zile de recuperare nu are, e o zi aiurea in insiruirea zilelor dintr-o saptamana, luna, an.

Poate fi judecata ca fiind o zi pentru rugaciune, dar aceasta treaba o poti face foarte bine oricand in celelalte zile, zic! Deci pentru mine, duminica este ca un purgatoriu, un chin si imi propun sa o tai din calendar, din mintea mea, ca eu nu functionez bine cu ea!

Nici curioasa nu pot sa fiu intr-o zi ca asta, da’ nici pisicoasa!!! Ma simt ca un hipopotam intr-un magazin de bibelouri (un cuvant pe care il urasc, la fel ca obiectele cu acelasi nume). Astept lunea, sa hranesc pisica din mine – sa fiu curioasa, sa se intample ceva🙂

P.S – nici macar un text bun nu pot scrie duminica…

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s