Urasc duminica mai mult decat ziua de luni! O fi ea ziua in care Doamne Doamne se hodineste dupa ce a creat minunatia asta de planeta, dar pe mine ma apuca furia, pentru ca vine o alta saptamana in care nu sunt in vacanta. Dar chiar daca am vacanta parca tot nu-mi place duminica…
La mine, nu ziua de luni este crunta, ci duminica. Eu ma enervez pe ziua de luni in ziua de duminica, drept urmare, lunea este deja marti pentru mine, deci sunt in miezul saptamanii, sunt ok, zen, pe chill :)). Mi-ar placea totusi sa existe doua seri de vineri si 2 sambete in saptamana. In felul asta cred ca as ura mai fara patos ziua de duminica.
Iar cand duminica mai este si o zi in care ploua, orasul e pustiu, e frig, pasarelele nu canta, copacul care avea flori sambata nu mai are flori duminica… peisajul este unul apocaliptic – parca esti dupa sfarsitul lumii sau in asteptarea sfarsitului lumii. Chiar daca ai facut sau nu ai facut vreo bauta crunta vineri seara+sambata, duminica tot pare o zi”degeaba”; nici macar rolul unei zile de recuperare nu are, e o zi aiurea in insiruirea zilelor dintr-o saptamana, luna, an.
Poate fi judecata ca fiind o zi pentru rugaciune, dar aceasta treaba o poti face foarte bine oricand in celelalte zile, zic! Deci pentru mine, duminica este ca un purgatoriu, un chin si imi propun sa o tai din calendar, din mintea mea, ca eu nu functionez bine cu ea!
Nici curioasa nu pot sa fiu intr-o zi ca asta, da’ nici pisicoasa!!! Ma simt ca un hipopotam intr-un magazin de bibelouri (un cuvant pe care il urasc, la fel ca obiectele cu acelasi nume). Astept lunea, sa hranesc pisica din mine – sa fiu curioasa, sa se intample ceva 🙂
P.S – nici macar un text bun nu pot scrie duminica…
Buburuza Buz 