Etapa 2 – Relaxare, ploaie, sani, Cannes si tipete

Standard

Da! Tot aici sunt! Tot in stagiu fashionist. Saptamana asta ma lafai nitel, ca sefa nevrotica si careia nu ii plac clementinele este plecata in vacanta! Sper sa vina relaxata si satisfacuta pe toate planurile, dar mai ales pe cele sexuale!

Ce fac? Same old shittt, numa ca e mai fun si mai relaxant. Saptamana asta am facut si comisioane, am facut-o pe curierul, plimbandu-ma pe o vreme uda rau, cu pantofii marcii de la a mea resedinta la a lor. Si nu vreau sa mai vorbesc despre duhoarea lor, a papucilor: stii tu cand intri intr-un magazin de chinezerii stiftuite si simti mirosul ala apasator de lipici ieftin…. ei uite asa miroseau si tenisii aia cu toc absoluti hidosi plimbati de mine. Azi ma duc sa iau in primire niste sandale – 2 PERECHI. ROZ! Iti dai seama duhoarea ROZ….. Dar nimeni nu a murit de o astfel de duhoare, ci poate vreo cateva mii de copii chinezi care le-au facut. Ca asa e in fashion!!!

Ca tot am timp de meditatie, ma gandeam sa numesc si „atuurile” acestei institutii. Aici, ma bucura faptul ca avem hartie igienica la buda si nu miroase ca la metrou. Nu avem nicio „tanti Ana” care sa ne cicaleasca ca facem mereu numarul 2 la sediu si nu acasa, ca ii cosumam prea multa hartie sau care sa ne ceara sa ne descaltam la usa ca ea s-a saturat sa… isi faca meseria…. cul era in late parti ( cunoscatorii stiu) Aici sunt multumita! Nu avem cafea insa, pentru ca firma cu automat a considerat ca nu aducem profit, adicalea nu bem destula cafea, drept urmare ne-a lasat batuti in buza si ne-a luat automatul. Dar avem apa plata, capucino si capsule de cafea fara cofeina pe care putem, probabil, sa le bagam in fund, ca aparat nu mai avem. Ne descurcam noi cumva, nu?

Si avem si o secretara. Si, ca toate secretarele, vorbeste la telefon. Si vorbeste mult la telefon. Chiar tipa la telefon. Asta pentru ca se cearta cu facatorul ei de copil, din cate am inteles. Acum rade, de exemplu. O fi si ea vesela pe vrelea asta trista…. Dar cand e suparata, tipa tare rau. Atat de rau incat nici nu poti sa te uiti la ea ca te apuca frica. Si sa vezi atunci cand s-a facut ora de pleacare si tre’ sa treci prin spatiu-i intim pentru a iesi pe usa… As prefera sa sar de la etaj – norocul meu e ca suntem localizati la etajul 1…

Si mai e aici si stagiara cu tzatze mari si gura si mai mare. Nu eu, alta!!!!! Ale mele sunt un pic mai maci decat ale ei! :)))))  Ea e cea pe care cotoroantele de colege au ciuda. Ca are tate mari si casa la Cannes. Viata asta cat e de nedreapta… Si tzatze mari si casa la Cannes! Cea mai mare nedreptate auzita vreodata! Una din colege a urat-o dupa trei zile dupa ce a cunoscut-o. Cred ca peste faza cu tzatze a putut trece, cu greu ce-i drept, dar peste casa la Cannes… mai greu. Si fetele astea, nu gandesc deloc in perspectiva: fata tzatzoasa va avea dureri de spate cand va fi de varsta mea, pardon, a lor…. iar casa aia la Cannes poate e doar una de vacanta, si pana la urma Cannes-ul nu mai e asa in voga…Mare scula!

Nici nu stiu numele tuturor colegilor, ca asa am eu probleme cu numele, le uit repede. Azi am aflat cum o cheama pe tipa care are biroul intre biroul tipei invidioase pe stagiara tzatzoasa si biroul tipului chel, cu nume de italian gay despre care se spune ca e ciudat si gay in acealsi timp. E deja o realizare pentru mine.

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s