Sa ne asezam la masa, zic!

Standard

Am vazut eu studiu interesant azi care raspundea la intrebarea „de ce familiile care mananca impreuna sunt mai sanatoase?” Eu as adauga si mai fericite!

Ma uit la oamenii astia de aici – pentru ei a se aseza la masa este un adevarat ritual pe care il respecta cu sfintenie. Ideea nu e sa se aseze la masa sa manance ca porcii si sa bea pana uita de ei.  Cred ca „francezii astia fandositi” au inventat treaba aia cu a manca de placere si nu a trai pentru a manca. Ei folosesc fiecare masa pentru a socializa. Adicalea se aseaza la masa, se stinge TV-ul si alte muzici care ar putea omori apetitul si se mananca, se bea asa ca sa nu aiba gatul uscat si se vorbeste, se discuta, se impartasesc idei, se socializeaza… Si ma gandeam eu asa la copilaria mea, cand eram la bunica mea cea draga si ne asezam cu totii la masa aia rotunda din lemn pe care iarna o aduceam din beciul „infrigurat”, masa aia pe care tranteam o mamaliga pe care o taiam cu ata. Ce-mi mai placeau strachinile alea mari in care mamaia ne punea la toti cioba aburinda din care bunicu’ sorbea zgomotos! Si apoi tochitura aia in care intingeam cu mamaliga fierbinte… Mmmmmm!!!! Ce bineeee mai era! Imi amintesc… ca vorbeam mult si noi atunci si ne intrebam de unii de altii, de ce-i in stele si in luna, vrute si nevrute… Ca ne interesa mult ce era in capul si inima fiecaruia… era ca in poiana lui Iocan, numa’ ca noi mancam… Cel putin asa vedeam cu ochii si simteam cu inima de copil plapand. In timp, masa s-a rupt si am bagat-o pe foc! Si in flacari s-a pierdut si obiceiul asta de a ne aduna in jurul mesei. Si uite asa am invatat sa mancam din picioare, separat, pe apucate, haotic. Si acum am/avem dureri de spate! Si nu ma simt deloc fericita cand mananc singura…D-aia incerc sa nu mai mananc singura ca e al dracu’ de nasol!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s