Viata-i trista fara sani si casa la Cannes

Standard

Da! In Franta sunt multi romani, chiar foarte multi. Si se intampla, uneori, sa intalnesti cate unul pe care nu ai fi vrut sa-l intalnesti nici in Romania. Si acum urmeaza povestiuta cu romanca intalnita in stagiu. Inca de la inceputurile mele de stagiara am fost uimita de ea, de primirea facuta: ea e din vestul Romaniei ( o zona pe care o ador si pe care o consider de fapt si de drept alta tara decat Romania), eu din partea opusa. „Hei, buna!”, ea – „Servus. De unde esti?”, i-am raspuns, ea- „A! Ok!” The End! Si sec s-a terminat conversatia. Nu stiu de unde a avut ea concluzia asta asa arida, dar un gand mi-a strapuns capul: Poate s-a uitat mult la stirile de la ora 5, unde se difuzau cu nesat stiri bomba cu topoare in cap si voluri si etc din partea locului. Sau poate m-a crezut vreo ruda de-a Raduleascai, Marin, Vantur & Co. Zau ca nu ar avea de ce sa fie invidioasa, ca asa e viata… nedreapta cu unele.

In aceeasi zi am iesit la masa, cu alte colege si ea m-a luat cu maritish, sotul ei avocat, cea de-a doua nunta pe care o face, soacra ei care e… prea soacra. Eu cu ale mele, asa mai…. saraca cu duhul sa zicem, fara detalii spumoase, avocati si 5 nunti planuite. Dezamagire totala! De atunci am mai vorbit de vreo 3 ori, dar ne vedem des pe holurile „cooperativei” si imi vorbeste in franceza, ca romana e…. obositoare; am mai aflat ca la nunta ei nu a vrut sa o invite pe fosta actualului, ca si-a facut breton, ca e bronzata, ca e invidioasa pe stagiara aia de la comercial care are sani mari si casa la Cannes – idealul ei in viata, pentru ca este genul de femeie care s-a nascut cu TOT, nu mai are nevoie de nimic de la viata :)))) A ajuns sa o urasca pe biata stagiara in 3 zile!

Da! Viata ‘e’ greu cand n-ai casa la Cannes…

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s