Ragaim si ne bronzam fara textila

Standard

Mai sunt inca doua saptamani!!!! Stagiul meu fashionist este pe duca; nu fac acum bilantul ca poate pana la sfarsitul lui voi afla si alte cateva ponturi despre cum sa conduci bine o afacere. Pot sa spun insa ca la capitolul „Ce NU trebuie sa faci NEVER EVER and FOREVER intr-un business” sunt AS si pot chiar sa tin conferinte, sa scriu carti pe bani grei, atat de multe lucru am invatat in cele 6 luni. Am absorbit ca un burete toate cunostintele in materie si pot spune ca am deja un mega atuu. Dar ne laudam mai tarziu, cu bilantul si alte cele.
Azi ragaim; la propriu!!! In toata existenta mea de cunoscatoare de ragaitori de bere, coale sau inascuti, pur si simplu, nu mi s-a oferit ocazia sa vad, sa aud, sa simt asa ceva. Cred nici cei mai mari bautori de coale+bere+oricecarbogazoasa+problemestomacale nu ajung la aceasta performanta ca sefa mea; interimara mai mult deaxct sigur, pentru ca va fi zburata in scurt timp din cate imi dau seama dupa prestatia ei de melc turbat (cer scuze melcului, oricare ar fi el). Imi cer scuze si tuturor ragaitorilor, dar ceea ce traiesc de vreo doua luni, ma depaseste: cum e posisbil, fata gentila ce esti (oricate kilograme ai avea in plus) sa ragai ca un vulcan in eruptie? Sa bagi coale zero (barat) sau light si sa ragai in nas celor din preajma ta? E poli sa spui „Pardon”, nu zic, dar parca ragaiala continua cu politetea nu prea merg mana in mana. In concluzie – Totul e in stil fashion!!! ca doar nu frecventezi lumea asta fara sa ragai, fara sa dai un partz sau etc.

Esti sef, ce mama dracului, nu? Dar care iti atuurile care te recomanda, in afara de vocea si talentul? Pai stiu sa  ragai, sa bag chipsuri, sa stau pe Facebook si alte retele de socializare, sa ma uit la filmulete cu catei facute de staruri americane ale netului, sa nu imi respect clientii, sa tintesc o cifra de afaceri colosala, dar sa fuck up the clients, mintindu-i miseleste ziele intregi, sa tai frunze la caini, sa ma enervez cu spume la gura ca unii nu isi fac treaba, desi eu sunt cea care a uitat sa le spuna ce trebuie sa faca, sa nu raspund la telefon pentru ca sunt prea ocupata sa cu frecatul mentei, sa imi fie frica de sefu’ al mare cand ma cheama in birou, sa pasez treaba mea altora si etcul poate ajunge la pagini… Si sa ragai! Si sa spun „Pardon”‘, desigur! Un lucru interesant pentru „cultura romaneasca” face dansa, sefa mea, asculta cu placere INNA, Play and win si Alexandra Stan. Nu stiu daca si ragaie pe notele lor muzicale, dar pot spune ca cei mai sus mentionati au un fan aici care ii iubeste, care le stie versurile, care ii stimeaza si respecta.

Azi a venit de pe plaja nudista si colega mea romanca, despre care ti-am povestit, aia pe care nu prea ai vrea sa o cunosti nici macar atunci cand esti in jungla africana, intr-un varf de multe sau in desert; aia de face tot felul de proiecte care se termina prost si apoi se face ca habar nu are cine a dat gres, enciclopedia aia de barfe meschine… Da, ea!!! Si ne intrebam de ce romanii (unii!!! hai sa nu exageram!!!!) sunt prost vazuti chiar si in jungla africana… A vanit sa ne spuna si sa ne arate cum nu are ea nicio urma de chilot sau alta textila pe ea. Incantator, ce pot sa spun? As analiza situatia mai mult, dar mintea-mi bolnava ar spune ceva porno, asa ca las libera imaginatia ta, a voastra :)  Nu e ca si cum as dori sa vorbesc filosofie cu ea, sa avem o conversatie adanca, epicuriana, dar parca sa vorbesti mereu despre nustiuce bunaciune de barbat vazut la un dineu fashionist obosit, cum ne place sa radem de situatii stanjenitoare/jenante in care se gasesc unii colegi de job, invidiile starnite de sanii unui stagiare cu casa la Cannes, frustrarile de job si alte blablauri pe care nici pe WC nu ai vrea sa le discuti…. parca te cam apuca somnul sau trezeste in tine nevoia sa-ti bagi capul in imprimanta, numai sa nu ii mai auzi povestile. Plat subiectul! Stiu! Nu mai insist!

Inca 2 saptamani, destul timp sa mai invat treburi interesante, folositoare in viata!!!!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s