Intrebarea 2 – Ziua 2 – De ce sunt o ‘televizionista’?

Standard

Uffff!!! Dependenta suna dur, dar cand apas butonul de start, imi e greu sa il „ucid”. Ma simt mai atrasa de tv decat de internet, desi cel din urma are o oferta multa mai bogata. Asta pentru ca sunt o persoana pentru care imaginea este mult mai usor de asociat cu personajul, stirea, reportajul. Plus ca televizorul poate juca si rol de radio (o alta cutie magica pe care o ador) – pot citi ziarul in acelasi timp, da cu aspiratorul, croseta etc. De fapt, simt nevoia sa aud ceva in fundal 

Pe la inceputuri, dupa Ceausescu cadere, ma uitam atat de mult la televizor ca aveam dureri de cap inimaginabile: invatam la tele, mancam la tele, adormeam in fata televizorului. Aveam unul alb-negru cu peste si mileu, desigur. Era un televizor care avea mereu  probleme si trebuia sa ii misc o piesa prin spate pentru ca se incalzea foarte repede si de fiecare data vedeam „mici artificii”. Era farmecului. Si unde mai pui ca avea incorporat un radio. Apoi, in cativa ani,  sufrageria s-a imbogatit cu un tv color, adus de parinti, in bucati, din URSS, cum ii ziceam. Fara telecomanda! Toti vecinii veneau sa vada Sclava Isaura, Dallas si meciurile la noi! O adevarata nebunie!!! Si uite asa viata mea s-a colorat. Si de atunci, televizorul face parte din viata mea. Este indispensabil! Sunt sigura ca treaba asta vine si din faptul ca nevoia de a fi informata este vitala pentru mine, iar TV-ul, acest canal de informare de multe ori depasit/imbatranit/destul de pasiv imi este util. Si e vesnic uimitor, plin de surprize. Nu neg faptul ca a fost un timp cand ramaneam minute bune in fata unei monstruozitati de emisiuni gen OTV sau un scandal mizer televizat, asta pentru ca exista o curiozitate nebuneasca in mine sa vad pana unde merge penibilul/prostia/. Si acum mai trag cu ochiul cand mintea imi este lenesha. Slava domunului ca degetul nu e la fel de obosit pentru a zapa. Sunt o „televizionista” dar ma tratez. Cum pot si eu.

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s