Adorm cu gandul la iarba verde

Standard

De cateva saptamani am probleme cu somnul – adorm foarte greu si dimineata nu reusesc sa imi ridic fizicul din pat. Stresul ma mistuie, stiu: era cel de master, apoi cel de stagiu, iar acum e cel de gasirea unui loc de munca. Eu sunt genul ala de persoana debila care se streseza pentru cele mai neinteresante/putin importante chestii. De exemplu, cand am venit sigura la Paris pentru interviul cu juriul universitatii pentru a fi acceptata la master, stresul meu cel mai mare era ca ma voi pierde prin mijloace de transport spre interviu si nu interviul in sine sau juriul draconic. Da, asa sunt eu – ma incurc in detalii, dar „binili invingi”.  Mereu🙂

Deci, cum spuneam, adorm greu. Cand ma cufund in perna si inchid ochii, ceea ce ma face sa imi vad de vise este gandul la amintirile din copilaria zglobie pentrecuta la tara, la bunici: apusul de soare al unei zile de vara tarzii , cand eram cu vacile pe camp si privirea imi cadea intr-un musuroi cu furnici grabite spre culcare; mirosul ierbii verzi de pe izlazul bunicilor, urmarind cu privirea galesa buburuze si soparle; mirosul de fan din podul plin de pui de pisici tarcate, botezate „Indienii Talpa Iute”; baia pe care mi-o facea bunica vara, la lighean, intr-o seara de sambata, in ajunul zilei de mers la biserica; povestile despre viata si moarte pe care mi le spunea aceeasi bunica draga inainte de a adormi strangand-o cu putere in brate, asigurand-o ca ea e BUNICA MEA si nu va muri niciodata. Si totusi :((( Si adorm. Fericita ca am astfel de amintiri🙂.

Credit foto: colourbox.com

 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s