Metalosu’ si Scarpinaciosu’ la Paris

Standard

Am fost la universitate ieri. Nuuuuu, nu mi s-a facut dor, ba chiar deloc!!!! Ca o studioasa ce sunt, am fost sa imi duc niste carti la biblioteca si sa imprumut altele. Ajung la destinatie si cer sa prelungesc termenul unei carti, lucru pe care il puteam face de casa, pe internet, dar voiam o plimbare cu metroul, simteam nevoia sa traiesc aventuros intr-o zi de luni :))). „Sunteti suspendata?”, ma intreaba tanarul cu sprancene negre ca pana corbului. „Nu”, raspund aiurea, gandindu-ma ca poate se referea la statura mea de fotbalist firav. De fapt, destul de imprastiata si senila la minte, cartile trebuiau aduse pe 20 noiembrie si cum am intarziat, sunt pusa la colt, suspendata, si drept urmare nu pot imprumuta carti pana pe 1 decembrie. O ZI MARE!😉.

Spasita si rusinata de situatie, ma grabesc sa iau metroul, sa ma fac pierduta in multime.

Aaaaa, linia de metrou numarul 13, o bucurie inestimabila!!! In 6 luni de zile de master, am realizat ca este cea mai „colorata”, mai dotata cu arme si mai duhnita de marijuana linie  dintre toate care exista la Paris. M-am obisnuit, pentru ca adrenalina e pe placul meu :)).  Aici e flora si fauna! Pariziana sau… romaneasca🙂.

Dupa vreo 3 statii, urca 2 indivizi care isi fac loc in fata mea. Cum instinctul „de fata mare nu ma insala”, unghiile roase pana la carne, lanturile de la gat si maini, tatuajul cu un zar pe gat erau „accesorii” destul de evidente, mi-am zis ca au un iz de… romani.

Cel plin de metale argintii si maini cioturoase incepe sa vorbeasca gajait… ceva cu „p*la mea”. Si desigur nu se referea la orasul din Croatia. Celalalt, pravalit pe scaun, scarpinandu-se frenetic la organul genital, ii raspunde ceva, dar nu pricep pentru ca Metalosu’ isi trage mucii prea zgomotos. Suna telefonul, Scarpinaciosu’ raspunde: „Noooo, paaaaai faaac jumaaaaa’ de oraaaaaa duuuus, jumaaaaa’ de oooorrrra intooors. Deeeeeci douuuuaaaa oooree esteeee numaaaaiii druuuumu’.(…) Nooo Ciaoooooo”. Vorbea (si actiona) molcom asa pentru ca era ardeleeeaaan.

Metalosu’, cu o frunte lata cat un fund de taiat un praz, il intreaba ceva (cu p*la lui in context, desigur),dar nu reusesc sa imi dau seama exact de unde se trage pentru ca vorbeste infundat. Langa mine, un nene ma priveste insistent. Are vreo 45 de ani, deci de doua ori varsta mea😉. Ii trag o ocheada, el clipeste gales si imi ranjeste lag si discret :))) „Buuuuu!!!! Alt pervers in peisaj. Dupa Versailles, acum in metrou”, imi spun.

Continui sa urmaresc  cele 2 personaje captivante. Metalosu’ scoate dintr-o sacosa o cutie. In cutie, o pereche de bocanci. Scoate unul. Il analizeaza. Il pipaie. Il miroase cu nesat. „Timberland astia is buni, uai”, rosteste la fel de gajit cu un accent… moldovenesc. Desigur🙂. Nenea care ma privea gales, se pregateste sa coboare. Ajunge aproape de usa metroului, unde imi era si fizicul. Se mai uita o data la mine, zambind insistent si umezindu-si buzele. E clar, trebuie sa o las mai moale cu atitudidea glamouroasa pe care o am:)))). Iese si imi face din mana. Il ignor.

Personajele mele se lanseaza in alta discutie. Despre puscarie. Daca am inteles bine, Metalosu’ a facut vreo doua luni. Apoi scoate un saculet cu…. niste ierburi si ii arata Scarpinaciosului. Si nu cred ca era valeriana. Apoi comenteaza ceva despre partida lui de sex de aseara. Scarpinaciosu’, scarpinandu-se in locul unde nici soarele nu bate, rade pervers, uitandu-se la fundul unei mulatre care tocmai a urcat.

Cobor la statia Invalides. Un miros aparastor de marijuana. Woy! yoy! yoy! Jamaica, Romania, Franta la un loc pe linia 13. Ce sa imi doresc mai mult? Poate o vizita in…. cartierul asiatic😉 Detalii mai tarziu

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

3 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s