Meniu japonez si un cadou bun de pipait

Standard

meniu japonezOdiseea aniversarii mele continua. Eiii daca in Romania pe 1 decembrie ma scaldam in bauturi mai mult mai putin alcoolizate cu gasca prin cluburi sau la munte, impleticindu-ne destul de des picioarele pana la bar sau prin zapada, anul acesta a fost Disney, desigur si chef duminica dupa-amiaza in „vastele apartamente”🙂. Semn ca ma intorc la copilarie mai mult decat oricand. Ma simt ca Benjamin Button, dar fara riduri :))).

A fost o petrecere  de tip „pentru copii”. La ora 3 dupa-amiaza au inceput sa vina invitatii. Cand va spun ca sunt copil, nu ma credeti!! Numai mama imi organiza asa petrecerile duminica pe  la 3, 4, dupa ce motaisem nitel (ca sa am putere sa suflu in lumanari si sa fiu pe la 10 maxim in pat). Cine s-ar fi gandit ca dupa ani si ani, moda acestor petreceri va reveni? :)))

V-am ametit, nu-i asa? :)))) Cum spuneam, dupa ce am adormit ca un copil sambata seara, m-am trezit duminica dimineata la ora 6 juma’ ca un om mare pentru a face prajiturile pentru party. Cum eu nu sunt capabila sa fac prajituri aratoase  (si bune, fie vorba intre noi), m-am aventurat in a confectiona niste briose cu ciocolata si cafea, o reteta care, printr-o minune divina, mi-a reusit candva. De data asta am respectat reteta, dar zeitatile cred ca dormeau la ora respectiva si cand am scos briosele din cuptor… s-au pleostit. Cand am vrut sa le scot din forme, le-am rupt capul, pentru ca fundul, ma scuzati, era prea firav. Noroc de imaginatia pe care o am (cateodata)… ca am transformat capetele in cookies. Mai ravasite, dar cu mult succes la public, aveam sa realizez peste cateva ore.

Cum am horatat sa fac un meniu japonez cu maki, sushi, californian rolls si alte nebunii (asta pentru ca sunt innebunita dupa mancarea japoneza si drept urmare am exersat pana am devenit AS) am gonit la piata. Somon, creveti, niste ton rosu si treaba-i aproape gata pentru ca celelalte ingrediente le achizitionasem deja din cartierul asiatic (orez pentru sushi, alge, wasssabbiii, susan, sos de soia etc). Si apoi, si lupta si dai, si lupta si dai, crizata ca nu voi termina la timp. Dar cum imi iese mereu, am reusit sa bat deadline-ul 🙂. Si apoi au venit cei 15 prieteni la ospatul copilaresco- japonez. Si a fost cu succes!!! Important e ca nu m-a sunat nimeni sa ma anunte vreo indigestie, dureri de cap sau vomitaturi in cascada. Pai a fost facut de mana mea de romanca iubitoare de mancare japoneza, desigur!!!

Pe langa nenumaratele cadouri mai mult sau mai putin deocheate , am primit si un obiect pe care mi-l doream de ceva timp. Nu e vorba de nicio jucarie sexuala :))). E un phone. Un smartphone. Poate fi si jucarie sexuala cred… Mi-l doream pentru ca la masterul meu de comunicare web am vorbit foarte mult de aplicatii smartphone, de strategii digitale pe mobil si mereu vorbeam „din carti”, teoretic, fara sa fi avut experienta manipularii unuia. Cum sunt adepta experientei si experimentarii, acum ca am unul, voi putea stapani mai bine cunostintele acumulate. Asta peste vreo 1 luna, pentru ca imi e greu sa ma dezobisnuiesc de vechiul Nokia cu  butoanele groase. Voi reveni cu detalii despre evolutia mea in lumea lui Smart. Smartphone.🙂

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s