Faxul de la Mediafax

Standard

2011-12-9-job-interview-ferrellAm inceput sa caut THE JOB, LE JOB pe plaiuri pariziene, pentru ca asa se cade dupa un master si un stagiu fashionist. Perioada nu e una tocmai”fertila”, dar sunt inarmata cu perseverenta si optimism (care din cand in cand o mai ia razna, dar noroc de lesa scurta pe care mi-am procurat-o😉 ). Ideea e ca treaba va iesi! Superstitiosa cum sunt, nu vreau sa dau prea multe detalii pana cand voi fi sigura ca voi plati taxe statului francez, nu ca altii d’alde Depardieu.

Anyway, am fost la un interviu acum cateva zile. La o companie relativ mare, cu sediu in buricul targului, cu porti grele si mari ca alea din Maramuresul nostru, intitulata ceva cu Trendyblabla. Trec peste faptul ca am asteptat ceva timp pe canapeaua din piele orange, unde am rasfoit teancul de reviste din decor bla bla. Am fost poftita apoi de catre un nene inarmat cu laptop+net, CV etc intr-o camera mai colorata decat o cutie de creioane culorate.

Dupa ce mi-am facut obisnuita prezentare (adica am vorbit singura ca radioul) in timp ce nenea lua notite, a urmat un schimb de replici despre experienta mea si spre sfarsitul interviului, domnul, foarte „trendy” intreba despre Mediafax, unde timp de cativa ani am lucrat pentru departamentul de monitorizare a presei:

„Pai si la Mediafax, unde ati lucrat, cum erau transmise rapoartele catre clienti? Prin FAX? Pentru ca vad ca se numeste Mediafax”.

Blanc! Pentru ca nu vedeam raportul. Ma gandeam ca daca tot a venit cu laptop, net, CV si etc, omul a aruncat o privire, s-a informat nitel. Daca, de exemplu, Hotnews are HOT in titlu nu inseamna ca este  fix o linie fierbinte. Sau daca tu, ca si companie care ai ca domeniu de activite analiza plurimedia, te numesti Tr*ndyBlabla, nu inseamna ca esti neaparat… fashionable, glamuros ca Victoria Backham. Sau poate credea ca in Romania inca mai trimitem vestile, stirile cu porumbei sau aprindem focul in Piata Universitatii ca mama din Piatra Neamt sa vada ca ploua maine.

Credit foto: biginterview.com

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

2 responses »

  1. Foarte tare, Nicole :))) Eu credeam ca limita s-a atins cand, corespondand in liceu cu un francez, m-a intrebat ala daca noi avem cada si TV in casa…😀 Dar de-atunci au trecut vreo 17 ani si francezii se pare ca n-au mai evoluat deloc😀

    Altminteri, felicitari pentru ce ai facut deja acolo, pentru ca ti-ai implinit visul despre care-mi povesteai candva si bonne chance in continuare!🙂

    Fosta ta colega de breasla ;))

    • Draga mea Greta, spre norocul meu, nu am intalnit foarte multi oameni „trendy” aici; am cunoscut cativa ignoranti (in ceea ce priveste Romania,romii… si asta la nivel de profesori, ceea ce m-a uimit in prima faza… banui ca educatia vine de la TV), complexati (ca nu stiu sa vorbeasca limba engleza, de exemplu), individualisti (asta chiar unde mi-am facut stagiul, o „maison d’accessoires” destul de mare), dar si romance de care nu ai vrea sa stii de ele nici macar in Romania… dar stii cum e, uscaciuni sunt peste tot. „Povara” asta poate fi dusa, este in fapt un challenge, ma stimuleaza (ceea ce imi lipsea in Ro). Deci, punct si de la capat:)! La inceput era uimirea si oripilarea muta, acum m-am educat sa le „torn” verde-n fata ca avem pana si apa potabila, ca stim cum arata o banana si ca Eugen IonescO e un pic roman :)))) Tu, fiinta care ma face mereu sa rad pana imi crapa falcile, sper ca esti gut en Allemagne. Tinem legatura legata!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s