Profu’ de chimie era cititor in stele

Standard

pixabay.comZilele trecute, am ascultat o melodie (nici nu mai stiu care) si mi-am amintit de vorbele profului de chimie din liceu. Au trecut destui ani de atunci, dar „vorbele de aur” nu se uita niciodata🙂 Si nu va dau asa… mura-n gura, ca postul ar fi prea scurt si vreau sa il cunoasteti putin pe domunul profesor de chimie (unii stiu despre cine vorbesc :))) )

Se numea domnul Bucur (pare-mi-se ca s-a dus, din pricina unui diabet nenorocit; sper ca a fost doar un vis urat si nu este adevarat). Intr-adevar, era o bucurie sa-l avem in clasa, pentru era mereu cu glumele la el si mereu ieseam de la orele lui cu falcile crapate de ras. Cu replicile lui clasice am umblut destule pagini de „Recreatia Mare”  din ziarul Ceahlau din Piatra Neamt…

Cum mereu eram obisnuita sa iau notite din vorbele de duh ale profilor, tin minte ca ale mele caiete de chimie din liceu aveau, la sfarsit, pe putin 5 pagini scrise marunt cu perlele domnului Bucur. Citez, din memoria scurta :):

„Mai copii, chimia nu-i povestea aia cand… am facut-o prima data”

„Tinerete fara batranete si viata fara de mine aflati ca nu se poate”

„Nu va mai jucati unul cu alta”

„Scoate tot ce ai sub fusta!”… atunci cand o prindea pe Andreea sau Lavinia, copiind la lucrare

„Cine rade la urma, intelege mai greu”

„M-ati copiat de m-ati rupt”

Din pacate nu am caietele de chimie din liceu la indemana, dar va asigur ca domnul Bucur era proful pe care il asteptam cu sufletul la gura. Chiar daca nu prea straluceam in formule si molecule, domnul Bucur ne iubea si noi pe el.

Si acum sa continui cu ce am inceput. Pe scurt, in liceu, subsemnata (adicalea eu) avea o „allure” de Kate Moss. Adica nu eram voluptoasa🙂. Mereu se faceau glume pe seama mea si multi colegi (de sex masculin) imi dadeau tot felul de porecle care erau in stransa legatura cu silueta mea de silfida: Schileata, Schijodel etc. Eram afectata si nu prea de situatie, dar despre asta o sa va povestesc alta data.

Deci eram „non-voluptoasa” pentru ca asa era si este felul meu: puteam /inca mai pot sa mananc orice si oricat fara a ma ingras. Chestiune de arderi puternice, cica. Proful de chimie stia ca am diferite porecle si intr-o zi, mai in gluma, mai in serios, se adreseaza „carcotasilor” : „Bai baieti, radeti voi acum, dar sa o vedeti voi pe fata asta pe la 30 de ani ce bunaciune o sa fie. Atunci sa mai radeti”. Tot ce pot spune e:  Domnule Bucur, sa stiti ca, fara sa vreau, nu v-am dezamagit!!!” :)))))))))))))

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

6 responses »

    • daaaa, inteleg ce zici, perfect chiar! eu am cedat si l-am rugat politicos intr-o zi „dom’ profesor, da’ va rog sa nu ma mai scuipati, ca nu mai pot!” Eram tocilara atunci si imi permiteam astfel de obraznicii…

  1. Nicol ma bucur ca nu ai dat din casa mai multe pentru ca nu as vrea sa mai recunosc nimic… Uneori sunt uimit si eu cand ma gandesc la cate prostii mai faceam in clasa aia de ,, nebuni”😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s