Cochetaria feminina din metroul parizian

Standard

japan-make-up japan-make-up1Imaginea pe care o aveam eu despre fetele/femeile de la Paris mi-a fost sugrumata si ingropata inca de la prima mea vizita aici, iunie 2010. 

In capul meu (datorita cartilor, revistelor glossy si imaginatiei idealiste) parizianca era o juna mereu surazatoare, pe un vélo (bicicleta) accesorizata cu un cos in care salasluiesc o bagheta atent rumenita, un buchet de flori viu colorate si o sticla de vin rosu, cu un batic fluturand pe cap si o fusta/rochie nici prea scurta nici prea lunga, cu buline rosii/albe. Si musai cu tocuri. O Audrey Hepburn, ce mai? Une FEMME delicata si mirosind usor a rose. Nu neg, am vazut la Versailles vreo 2, dar tot nu erau ele Audrey Hepburn.

Ca mai toata lumea din Paris, am circulat (si inca o mai fac) mult cu metroul si trenul. In prima mea aventura cu metroul parizian am vazut ce nici in sat la bunica, in varful muntelui nu am vazut. Ceva ce nici Choubaka nu are :))) . O tanara machiata, fardata, picior peste picior, aranjata, care isi mangaia suav parul de pe picioare in timp ce vorbea la telefonul inteligent. Si nu isi facea programare la cosmetica, te asigur!

Alta data, tot in metrou, o juna imbracata in pantaloni scurti ( mai suuuuus de genunchi, pana pe la jumatatea coapsei) era epilata pana la genunchi, iar restul era Choubaka. Nu umblu eu cu lupa dupa mine si nici nu sunt genul care se holbeaza la oameni, dar placerea de a observa indivizii din jurul meu nu mi-o pot suprima. La fel nici simtul olfactiv, desi uneori imi doresc sa am un buton, sa imi astup narile pentru a nu-mi declansa lacrimile „datorita” mirosului „stereo” de transpiratie, pe care l-am inhalat, de pilda, timp de 6 luni de la colegele mele de master mult prea „bio” pentru nasul meu (si a celor din jur).

Sa nu generalizez, pentru ca nu toate sunt la fel, dar pot jura ca 3 din 5 femei care locuiesc/lucreaza la Paris si imprejurimi se machiaza/fardeaza/bluseaza/rujeaza/piaptana in tren/metrou. Aceste mijloace de locomotie au devenit adevarate saloane cosmetice ambulante. ZAU!  In picioare, asezate pe scaun, ingramadite intr-un colt, pariziencele se machiaza frenetic. Unele dintre ele isi mai taie unghiile. Nuuuu!!! De la maini, dar asta nu ma impiedica sa „Iac”!

Pentru mine, acest proces „de retusare” face parte din intimitate, din acel „al meu”  din sala mea de baie. Deh, diferente „de cultura” sau, pur si simplu, de organizare🙂. Sau lipsa de politete, cum e socotita treaba asta  in Japonia, unde acum ceva ani s-a  facut chiar o campanie adresata celor care se machiaza in metrou – „Please do it at home –  „S’il vous plaît, faites ça chez vous”.

Inca mai sunt in cautarea junei cu „allure” de Audrey Hepburn🙂. Si o voi gasi, pentru ca tot ce am citit in carti si am vazut in poze nu pot fi iluzii😉.

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

One response »

  1. Confirm cele spuse in articolul de mai sus. La barbatii parizieni e acelasi fenomen, in plus am vazut oameni care isi taiau unghiile de la maini si picioare… in tren.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s