Ce e Fericirea?

Standard

so-many-clocks-so-little-timeAzi aflu ca e Ziua Internationala a Fericirii. Eu ma bucuram ca, IN SFARSIT, azi, oficial, incepe primavara in Franta, ca Paris weather really sucks! Nu am stiut ca exista o astfel de zi dedicata fericirii. Pai Fericirea n-ar trebui celebrata in fiecare zi? Ca Ziua Femeii, a Barbatului sau Ziua Dragostei, ma gandesc.

Profit de ocazie pentru a va/ne/ma intreba: Ce e Fericirea, dom’le? „Fericirea are chipul tau”, cum ne incanta Mihaela Runceanu. Si avea dreptate. Chipul fiind, de fiecare data, altul. Dupa caz🙂 Pentru ca Fericirea este o stare profund subiectiva, perceptia fiecaruia fiind alta. Ea aduna toate lucrurile, intamplarile marunte, care mustesc de semnificatii. Maruntisurile astea sunt tare importante pentru ca ne fac sa radem cu gura pana la urechi, ne accelereaza bataile inimii, de dau lacrimile, ne imping sa facem lucruri necugetat de frumoase si de nebune.

Pentru mine,Fericirea este compusa dintr-o multitudine de astfel de maruntisuri si are chipuri mii🙂. Fericirea este, de exemplu, pacea pe care o simt in interiorul meu atunci cand imi amintesc de vacantele petrecute la bunica din partea mamei, cea care m-a crescut. Sunt linistita (=fericita) cand ma gandesc la dansurile besmetice in picioarele goale pe care le faceam prin ploaie, cand imi depan starile de beatitidine pe care le traiam pe prisma prafuita, mijind ochii la picurii de ploaie care adapau florile insetate sau cand stateam in bucataria de vara, impletind parul lung si alb al bunicii, ascultand-o soptind povesti. Amintirea bunicii, a copilariei petrecute la ea, siguranta acestei perioade de basm  – cu toatele ma linistesc si ma fac fericita.

Pentru mine, Fericirea inseamna si libertate, ruperea unor bariere. Acum ceva ani, am plecat de nebuna la Berlin, la niste cunostinte intalnite intr-o vara in Vama Veche. Gandul la acest amestesc de nebunie si dorinta de a evada din tarcul confortului in care ma sufocam ma bantuie placut si acum. Razvratita, cu un bilet de avion, un rucsac in spate si o dorinta apriga de a penetra necunoscutul… A fost pasul de care aveam nevoie, care m-a ajutat sa-mi vad altfel viata, sa descopar o alta poteca, gata sa ma surprinda. O experienta cu oameni de isprava, care a lasat urme in destinul meu, care a contribuit la (re)construirea mea, la Fericirea mea.

Nu cred in studii plictisitoare care iti etaleaza pe sute de pagini statistici despre predispozitia la fericire, de exemplu. Frazele alea seci sunt destinatea publicului care citeste si crede in horoscop. Eu cred ca Fericirea ti-o construiesti singur. Fericirea este o cautarea continua, o calatorie fara o destinatie anume din care iti alegi ceea ce te face sa te simti bine cu tine, o plimbare din care inveti mereu. Si mai cred ca Fericirea este acolo unde te simti acasa. Importat e UNGHIUL din care privesti🙂

Si acum, la dansss!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s