Revedere

Standard

bafta_la_revedereDupa cum am spus in postul precedent, zilele trecute au fost pline in emotii. Dupa 7 zile petrecute cu parintii, am avut parte de alte 2 zile pline ochi: a venit la castelul meu de la Versailles un fost coleg de liceu cu familionul din dotare. O revedere dupa vreo 12 ani.

Maraton de vizite. Cum naibului sa nu te bucuri? Dupa ce mi-am condus (cu lacrimi in ochi) parintii la aeroport, mi-am recuperat urmatorii vizitatori: un fost coleg de liceu, cu sotia si o minunatie de fetita de nici 4 ani.

Intoarcere in timp: Marius mi-a fost coleg de liceu timp de 4 ani. 4 ani in care ne-am sicanat continuu: pentru ca aveam un fizic silfidic, el mi-a pus numele Schileata/Schijodel/Scandura … nici nu mai stiu, ca avea destule denumiri la vremea aia. Ma si sfatuia:  „Nu te sprijini de calorifer ca o sa cazi printre elementi” sau  urla in gura mare prin clasa „Schileata face dus cu creioane in urechi ca sa nu alunece pe teava” si alte zeci vorbe de duh de gen pe care nu mi le mai amintesc acum. Tot el era cel care ma prindea de cap si ma ridica in aer (era un fel de distractie pe care o ceream destul de des :))) ). Sunt amintiri care ma fac sa rad cu gura pana la urechi!!! Si nu pot nega: erau zile in care il uram cu patos, dar sunt sigura ca anii mei de liceu ar fi fost tristi fara sicanele astea🙂.

Acum, Marius este casatorit cu o fosta „colega” de cartier din Piatra Neamt, sunt amandoi asistenti medicali, locuiesc in Germania de vreo 2 ani si au impreuna o fetita adorabila, Alexia, care a devenit prietena mea numarul 1🙂.

Eu imi spun mereu ca e dificil sa vorbesti „childish” si sa te imprietenesti cu piticii, dar experientele imi demonstreaza contrariul. Cu Alexia a fost dragoste la prima vedere, asta pentru ca este foarte sociabila, dezghetata si deloc mofturoasa. Pur si simplu, nu poti sa nu o adori!!!

Mereu ma minunez cate poate debita un copil… Dupa ce mi-a oferit drept cadou una din jucariile ei (pentru ca are ea o lege a ei, draga de ea), a stat cu noi la depanat amintiri pana pe la 12 noaptea, ca un om mare. Dupa cateva ore, zice:”Tu esti prietena mea”. :)). Cand mamica ei o „supara”, ii dadea replica : „Tu nu mai esti prietena mea”. :))))

Micuta Alexia a trait vreo 2 ani in Piatra Neamt, unde ii sunt si bunicii, si mi-a mai spus ca ii este dor de Romania… Cand auzi vorbele astea din gura unui copil de nici 4 ani, parca te trece un fior… A doua zi de vizita, mogaldeata a batut vreo 7 kilometri, la picior, cu noi, prin Paris, si a ramas iarasi pana pe la 12 noaptea la taclale. Rezistenta pitica, nu gluma! Iar cand adoarme, adoarme cu manutele sub falcute, cum vezi copilasii in cartile de desenat. Demonstratie!

Alexia dormind

A fost  o revedere de senzatie, in care am depanat amintiri si am vorbit childish, ca oamenii mari🙂 In drum spre Germania, prietena mea Alexia intreba pe mami si tati daca toate masinile care sunt pe contrasens vin la mine🙂. Pai daca toate masinile ar fi „dotate” cu astfel de copilasi, pai sa tot vina!

P.S. Sa nu uit sa multumesc parintilor pentru cadourile frumoase SIIIIIII, mai ales, pentru borcanul cu castraveti murati, pusi ca la carte. Carte moldoveneasca!!!!! Deci am orgasm culinar!

castraveti murati
credit foto: cristianflorea.ro

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s