Cum e sa lucrezi pentru Sonia Rykiel?

Standard

Sonia RykielDe data asta, misiunea s-a desfasurat la Galeriile Lafayette de la Paris. Mereu am fost fascinata de interiorul cladirii de pe Haussmann, pentru ca o vad ca o opera imensa (la propriu) si foarte pretentioasa. Si e drept, nu toata lumea isi permite sa-si cumpere haine/accesorii de la marcile care au standuri aici, gen Marc Jacobs, Chanel, Gucci, Sonia Rykiel etc.

Sonia Rykiel? Acum ceva timp, am citit un articol despre ea printr-o revista glossy si stiu ca imi ramase in cap faptul ca are Parkinson de vreo 15 ani si explica ea acolo cum a ajuns sa accepte si a invatat sa traiasca cu boala. Apoi, dupa o scurta investigatie pe net, am aflat ca unul dintre parintii ei a fost roman. Dar despre creatiile ei, habar nu aveam. Dar le-am descoperit: colorate, cu taieturi asimetrice, pulovere „pe dos” ( de fapt, ea este mama „démode”), imbinari de flanel cu matase sau broderii discrete, originale (dupa cum aprecia o distinsa doamna de 65 de ani – genul de creatii care, odata imbracata cu ele, nu te lasa sa treci neobservata, asta e clar.

Analizand clientela, am descoperit  ca damele intre 40-70 de ani sunt adevaratele fane Rykiel. Frantuzoiace, in special. Dar mai vezi pe ici pe colo cate o domnisorica de 20, 30 de ani, care acum pare sa descopere creatiile Sonia R. Preturi? Piperate. Un tricoul alb, simplu, din bumbac, cu o inscriptie timida, alba „Sonia by” – 65 de euro, o esarfa  – 200 euro  si preturile urca . Multe dintre aceste creatii sunt realizate in Bulgaria siiii Romania (cele cu broderii, de exemplu), dar si China, Turcia, Indonezia, Portugalia.

Made in Romania_Sonia Rykiel

Creatiile Soniei Rykiel sunt pentru femei independente, pline de avant, iar din prezentarile ei de pe podiumuri nu lipsesc jucariile sexuale si lenjeria intima kinky.🙂

Dupa o zi aici , am realizat ca centrul comercial Galeriile Lafayette este plin de turisti, extrem de energic, si personaje care-l frecventeaza destul de pestrite: am vazut multe tinere cu partenerul, sponsorul batran dupa ele, rusi, asiatici si francezii „bine”, pentru care marcile conteaza ( sa-i numesc snobi sau persoane care se respecta? ). Ce m-a frapat a fost costumatia rusoaicelor: imbracate sport, in alb, machiate aproape vulgar (fie zi, fie seara), coafate, pline de bijuterii de aur si cu bascheti aurii (poate or fi fost suflati cu aur). Cam cum le stiam eu din pozele anilor  ’90 cand ai mei faceau vizite dese in URSS :)))).

Ce invataminte am tras:

– sa-i saluti pe asiatici si pe rusi e cam pierdere de timp, pentru ca oricum nu iti raspund. Nici nu se uita la tine.
– sa nu crezi ca un barbat care intra intr-o cabina de incercat haine pentru femei si priveste, ascuns dupa perdea, la ce se intampla in jur, este neaparat un pervers. Exista o mare sansa sa fie politist/angajat al magazinului care urmareste un posibil hot/hoata.
– zambetul si sfaturile bune (pe care vrea sa le auda clienta) fac treaba buna. Aduc un plus (de euro) pentru firma. Dar un plus si pentru mine (lucrez la puterea de convingere, sa aleg argumentele cu grija).

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s