Raiul e in padure. In padure la Touquet

Standard

Pe-Boulogne-sur-merUn alt week-end, o alta destinatie. De data asta am incercat si nordul Frantei. Am fost la Le Touquet-Paris-Plage. Am fost in RAI. RAI, va spun!

In capul meu, nordul Frantei era „special”, ca asa citisem eu la ziar, am vazusem in film si auzisem de la cei din jurul meu: oamenii au un accent ciudat, iar clima este oribila (ploua mereu). Ce mai? Vreme de facut copii, de numarat bani, de innebunit in casa (fiecare alege varianta care-i place). Dar, darrr socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, desigur.

Cand intri in Touquet, intri intr-o padure (la propriu). Si in fiecare luminis, vezi cate o casa. Nu am vazut atat de multa verdeata, atat de multi copaci la un loc din copilaria petrecuta la bunicii mei. Prima impresie  – „De vis”!

Ajunsi la casa de la Touquet, ne astepta bunica prietenului care a copilarit in partile locului. O femeie de toata isprava, care ne pregatise un pui cu prune uscate si cartofi la cuptor si salata din productia proprie. In realitate, bunica are 82 de ani,  dar nu ii dai mai mult de 62; isi cultiva singura legume (catofii copti la cuptor si salata aveau gustul ala pe care il aveau legumele din gradina bunicii, cand le-am gustat ultima oara acum vreo 20 de ani) si se  ocupa, in tinerete, ca animalele de pe langa casa.. sa stea bine in frigider (daca ma intelegi ce vreau sa spun). 82 de ani si intr-o forma exceptionala… de la legumele din gradina proprie i se trage, cu siguranta. Dar bunica mai are un alt as in maneca: o cafea dimineata, cate un pahar de cidru la mese si un pahar de apa inainte de culcare (a zis ca nu-i prea place apa, ca e fada, fara gust). De notat, zic!

Dupa o masa copioasa, in loc de o siesta nesimtita, am vizitat imprejurimile. Cand am spus ca Touquet e de vis, am avut dreptate. Dupa vreo 10 minute de mers prin paduricea plina de casute fara garduri, cu gazoane aerate, ajungi la plaja, pentru ca aceasta comuna franceza numita Touquet „se scalda” in Canalul Manecii. Am descoperit o plaja imensa, cu dune si mici „gardulete” pe ici si colo, catei si cai la galop. 14 grade in atmosfera, apa marii nu foarte rece, numai placut sa te plimbi. Divin, dupa un pui la cuptor.

Dupa o noapte linistita cu vise extrem de colorate, a urmat o vizita la o expozitie de colectie. Am realizat ca aceasta Touquet este extrem de animata, plina ochi cu case de vacanta, cu evenimente de tot felul, iar sportul este ingredientul principal. La fiecare colt exista un club de tenis, de fotbal, inot, hochei pe iarba, volei, echitatie sau etc. Ce am mai observat a fost ca fiecare om are cainele lui, iar cuplul dispune, cum e logic, de cate 2 caini. Caini cu carucior chiar. Da, carucior in care catelul este plimbat;). Un alt element interesant: fiecare familie are nu 1, nu 2, ci 3 copii. Blonzi, bruneti, roscovani, 3 sa fie. Se pare ca zilele ploioase sunt „cu roade” in zona, nu gluma😉

A urmat o vizita la Boulogne Sur Mer (aprope de cota engleza), la vreo juma’ de ora de Touquet. Un oras mizer, care pare sa nu aiba nimic francez in el, plin de rahati de caini, dar cu un castel impresionat si o plaja magnifica. L-am gasit pustiu, dar mai tarziu aveam sa aflu ca toti locuitorii (sau marea lor majoritate) erau pe plaja, la o bericica, o inghetata, un cico. Cu cateii si cei 3 copii din dotare, desigur.

Niciodata nu voi uita Boulogne sur Mer (si asta nu datorita rahatilor de caine printre care trebuia sa fii as in slalomuri), ci datorita unui restaurant pe care l-am descoperit pe net. Este vorba de Le Doyen . Foarte cosy (este un punct foarte important pentru mine), cu papa foarte bun, o toaleta curata si placut mirosit0are.

Am comandat o supa de peste, sperand sa fie ca cea facuta la ceaun, de mama, sa ma ling pe bot, dar am primit o supa crema care, la inceput, nu a fost pe placul meu (flamanda cum eram, am inceput sa ma avant), dar dupa ce tanti mi-a adus si cu ce sa o asezionez, a fost chiar buna.

Dupa, am bagat un gratarel cu 4 feluri de peste (somon, pisica de mare, limba de mare si „am uitat” :))) +legume si marturisesc: farfuria era mare cat roata lui Mos Ion Roata :))). Si cum sunt disperata dupa Top Chefu’ francez, emisiunea in care am vazut zeci de retete cu si despre scoicile Saint- Jacques, o delicatesa, am zis sa ma delectez la sfarsit cu nebunia din farfurie. Deceptie totala: textura de burete, iar cat despre gust, am avut impresia ca mananc sapun si ala fara clabuci. Cunoscatorii m-au informat ca nu erau tocmai bine gatite. Nu stiu cum si ce a fost, mie nu mi-a placut.Data viitoare poate o sa fie cu noroc; poate ca nu degeaba sunt infulecate pe nerasuflate de catre cunoscatori🙂.

A venit si randul desertului, dar eram plina ochi si am zis doamnei care ne servea, „Rien. Merci” (Nimic. Va multumesc). Si asta am primit😉. O alta farfurie cat roata lui Mos Ion Roata, pe care, cu sirop de cirese, era scris „Rien. Merci🙂. Si eu i-am lasat un mesaj/concluzie despre ceea ce am mancat „Tres bon. Merci”🙂. M-am lins pe bot!!! Un restaurant care chiar merita frecventat! Si va sfatuiesc sa faceti rezervare, pentru ca nu sunt foarte multe mese. Destule ca sa te simti bine😉.

Cine a zis ca in nordul Frantei nu e soare? :))) Pana nu faci o vizita, nu ai de unde sa stii. Eu am gasit soarele acolo. Si am aflat reteta „tineretii fara batranete cu cidru”. Nu cu apa, ca e fada😉 Bunica stie, nu gluma !

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

One response »

  1. Pingback: Raiul e in padure. In padure la Touquet | Through My Lens

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s