Unde-i hazul de necaz?

Standard

haz-de-necazRomanul stia sa faca haz de necaz. Da, am pus verbul in cauza la imperfect, pentru  ca a face  haz de necaz este o activitate trecuta, dar neterminata inca. Pentru ca am incredere in roman.

Imi amintesc eu de la bunici, ba chiar de la parinti. Ei aveau puterea asta magica de a face haz de necaz din orice „capat de lume”. Acum parca le-a cam pierit cheful.

Francezii nu au stiut niciodata aceasta practica. De la francezi citire, nu de la mine. Cica poporul francez este un popor stresat. De la francezi citire, desigur. Pai asta e un non-sens. Eu cand am venit in Franta pentru prima oara, am vazut numai relaxare, zau: oameni la terase, in parcuri, plimbandu-se alene. Si ma gandeam la romanii nostri: munca, munca si iar munca, rar ii vad la terase tragand dintr-un pai un cocktail colorat.

Pai cand vii  pentru un week-end la Paris, nu prea se vede stresul. Nici atunci cand esti turist o saptamana, pentru ca nu prea ai timp sa-i investighezi pe parizieni. Dupa ce stai cot la cot cu ei, birou langa birou, langa ei in tren/metrou, la coada la brutarie sau la farmacie, realizezi ca nu sunt atat de sereni. Le descoperi ticurile, problemele, supararile, stresurile.

Pai si marele Napoleon Bonaparte  ascundea sub nonsalanta lui pozitie cu mana sub gilet niste probleme abdominale groaznice (poate intretinute de stress); sa nu uitam ca francezii sunt mari consumatori de antidepresive, principalele motive fiind criza, somajul si singuratatea; chiar si la sinuciderile sunt campioni  (pe unde apuc, in fata metroului sau al trenului fiind cele mai in trend). Stresul ii mananca de vii. Nu prea stiu ei ce e ala haz de necaz.

„Francezii sunt prapastiosi. Cam fricosi din fire. Suspiciosi. Se plang mereu, despre orice, oricine, fara sa faca mare lucru. Niciodata multumiti.„, imi sufla in casca un francez.

„Romanii sunt fatalisti. Fatalisti si sereni. Ospitalieri si stiu sa se distreze. Si smecheri. Si nu stiu sa aprecieze ‘elita’, valorile, ceea ce conteaza cu adevarat „, imi sufla acelasi francez care a trait cativa ani in Romania. „Si sunt veseli, nu stresati ca francezii”, mai adauga. Si nu prea am cu ce sa-l contrazic. Intervin totusi pentru ultima afirmatie. Cred ca stresul nenorocit incepe sa-si faca de cap si pe la moralul  romanilor. Parca le vad fetele din ce in ce mai triste. Ca in vizitele lui Ceausescu la cooperative: speriate si groaznic de triste.

Eu cred ca „hazul de necaz”  e ca mersul pe bicicleta: nu se uita niciodata. Si in plus face bine la moral. Si piciorul frumos🙂. „Hazul de necaz” e made in Romania, este un trademark, ne apartine, trebuie sa-l scoatem in fata si sa profitam de el la maxim. „Haz de necaz” numai noi stim sa facem. Si daca tot stim, macar sa-l facem bine, zic! Sa nu ne pierdem cu firea!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s