Cum e sa lucrezi pentru Guess

Standard

guessCe treaba bizara! Cand mi-am facut memoriul (lucrarea de diploma) de la sfarsitul masterului, m-am interesat destul despre marca Guess, pentru ca era musai. Dar niciodata nu am colaborat direct. Cum lucreaza universul asta dom’le, ca sa vezi :)).

De data asta misiunea s-a desfasurat in marele magazin Printemps, nu este departe de concurentul lui, Galeriile Lafayette HaussmannDin cate am realizat, Printemps este frecventat mai mult de asiatici, rusi si cativa francezi rataciti. Poate din aceasta cauza (sau datorita) este muuult mai calm. De ce? Pai chinezii nu vorbesc. Nu vorbesc franceza sau engleza. Se duc tinta la geanta/esarfa si prin semne iti dai seama daca o vrea sau si-o doreste in alta culoare. Totul e pe muteste cu ei. Si culmea este ca majoritatea produselor fie ele Guess sau mai stiu eu ce marca pompoasa, sunt facute in China. Cum ar veni, ei aterizeaza la Paris ca sa cumpere produse facute la ei acasa. Aiurea, nu-i asa?

Ironia sortii a facut ca standul Guess sa fie vis-a-vis de cel Longchamps. Am ras amar in sinea mea. Prietenii stiu de ce🙂. Dar sa-ti spun si tie (desi o sa detaliez asta intr-un post viitor): imi vine rau atunci cand vad Longchamps. De ce? Pentru ca aici, la Paris, 80% dintre femei poarta aceeasi geanta, in culori si marimi diferite. Si am oroare pentru ca o consider cea mai ORIBILA inventie ever. Iata monstruozitatea:

longchamps

Pai ce sa va spun despre Guess Accesorii? Nu este pe placul meu chiar deloc: materiale cu un look prea cheap si ma face sa ma gandesc la Paris Hilton, care a fost, de altfel, si imaginea lor acum ceva timp. Incearca ei sa repare greseala, dar nu prea le iese. Slava Domnului (pentru ei) ca exista turisti chinezi si rusi carora le plac accesoriile bling-bling.

Insa oamenii pe care ii cunosc in aceste misiuni sunt de milioane. Zau asa! Niste frantuzoiace super cool, relaxate si vorbarete cum rar am intalnit in cei 2 ani de cand sunt aici. De senzatie a fost si o grecoaica, vanzatoare la un stand de langa, Le tanneur (marca pe care o adoooor), venita la Paris pentru copiii ei, care fac scoala aici. Cu un accent foarte simpatic, vorbeam cu ea de parca de cunosteam de o viata. Si am fost uimita sa aflu cate lucruri frumoase stie despre Romania, asta pentru ca are si doua prietene: o romanca si o grecoaica, indragostita de Romania, care, in 3 luni (?!?!!), a invatat sa vorbeasca romaneste. Imi spunea ca are impresia ca o stie pe fiica „din flori” (ascunsa) a lui Ceausescu: o cunostinta din Grecia, foarte rezervata, care da de banuit ca ar fi o fiica a „tovarasului”. M-am amuzat, dar m-a pus si pe ganduri, in acealsi timp🙂. A ramas sa ne vedem la un sos tzatziki🙂.

Frumoasa experienta, asta cu Guess. Ca si celelalte! Sa vedem ce mi se pregateste😉

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s