Reducerile, viata mea!!!

Standard
pouledesign.com

pouledesign.com

„Buna! Ma numesc Nicol si sunt dependenta! De solduri! Sales! Discount! Reduceri nesimtite, d-alea cu 50%, 60%, 70% etc.” Da! Recunosc! Am o problema. Mai ales acum, cand la Paris (si in toata Franta) sunt „les soldes” (reducerile) de vara pana la sfarsitul lui iulie.

Marturisesc: Nu visez noaptea haine, dar parca nu dorm foarte bine cand stiu ca am vazut o rochita in vitrina si nu in dulapul meu. Nu ma paruiesc pentru o fustita la reduceri, dar fac cumparaturi compulsive in aceasta perioada.  Dupa fizic, dar mai ales dupa „comportamentul deviant”, sunt femeie.

Au fost momente in viata mea cand imi cumparam haine, le aruncam in dulap si le purtam dupa vreo 2 ani. Chiar acum cateva luni am descoperit o rochie care inca mai avea eticheta. Vremurile alea au apus. Acum nu mai am unde sa le mai arunc, pentru ca dulapu-i plin ochi.

Am o relatie speciala cu garderoba mea. Nu detin haine „de super firma”, detin haine de care sunt profund atasata si nu m-as desparti de ele nici in ruptul capului (chiar daca le-am purtat doar de doua ori in viata). Fie sunt cadouri, fie imi amintesc de cineva drag, fie… pur si simplu. Atunci cand m-am decis sa vin Franta, mai mult de jumatate din masina jules-ului meu (adicalea ‘iubit’) era plina cu haine. Hainele mele!  Si uite asa am realizat ca fac parte din categoria aia de femei: atasate de toalele lor.

Anul trecut, in aceasta perioada, eram in stagiu la une maison d’accessoires de la Paris . Nu a existat pauza de masa in care sa nu imi cumpar un cercel, o fustita. o margica sau o carte. Pai cum sufletul meu sa ai „job” in the fashion world si sa nu fii dependenta de cumparaturi? Cum sa rezisti cand esti inconjurata de felurite magazine de hainute frumos colorate? Pai nu era ca si cum as fi avut nevoie de o alta fusta rosie, ca aveam vreo 3, DAR, daaaaar, era alt fel de rosu: mai aprins sau mai stins, nu ca cel din sifonierul de acasa. De mentionat ca trei sferturi din sifonierul conjugal sunt ale mele, locul camasilor si costumelor jules-ului micsorandu-se pe zi ce trece.

Anul asta, in perioada asta a reducerilor, sunt „sfatuitoare de clienti” la Guess. In centrul comercial Printemps. Langa Galeriile Lafayette. O zona burdusita cu magazine, magazinase, standuri de haine si accesorii si etc.  Adica sunt in Paradis. Sau in Iad. Sunt oare blestemata sau binecuvantata? Mai exista sanse sa ma tratez? Sau sunt bolnava si cu asta basta? Cel mai trist e ca salariul il iau la sfarsitul lui iulie. Dar pana atunci, cum rezist? CUUUUMMM?

Credit foto: pouledesign.com

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

2 responses »

  1. Salut Nicol,

    Ti-am citit azi articolul acesta despre reduceri. da, esti in Paris si nu esti blestemata!🙂
    Ai subliniat perfect starea mea din perioada soldurilor; E bine de stiut ca nu sunt singura care se lasa tentata (de exemplu chiar azi, de site-ul pacatos vente-privée)
    Imi place cum scrii draga Nicol, si ma bucur ca mai exista romani care traiesc in Paris, si sunt la fel de indragostiti de el ca in prima zi.

    • Iti multumesc, draga mea Gabriela! Pai ca sa rezist tentatiei nebune ar trebui sa ma zavorasca cineva in casa, fara net, desigur🙂 Si nici atunci nu cred ca ar fi treaba sigura:)))

      Parisul ma suprinde mereu si d’aia sunt amorezata de el😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s