Ulalala! M-am cam ars de data asta!

Standard

BambiSunt tare curioasa cand vine vorba de chestii iesite din comun, mai… altfel. Ca tot omul (cred). Si de obicei imi dau seamna ca ceva e „nelalocul lui”. Am ochiul format, vorba mamei. Dar nu si de data asta. S-a intamplat la Printemps, in misiunea Guess.

Intra o clienta imbracata decent, cu un decolteau generos, o podoaba capilara demna sa starneasca invidia si o pereche de ochelari de soare care ii acopera jumatate de fata. Nimic iesit din comun. Vorbeste franceza cu un accent spaniol. Vorbreste cam gros. „O fi fumand un pachet de tigari pe zi”, imi zic. Nimic iesit din comun. Se posteaza in fata oglinzii, isi unduieste corpul voluptos „proband” cateva genti. In final se decide sa cumpere vreo 3. Discutam intr-un amestec de spanioala si franceza. Are niste buze dumnezeiesti. Si o manichiura imecabila.

„Imi sun prietenele sa le spun ca sunt la Guess si ca am cumparat niste produse super. Sa vina si ele sa-si cumpere ceva„, imi spune. Mai da o tura prin magazin, vorbind la telefon in spaniola.  Imi vad de ale mele, incercand sa conversez cu o chinezoica in engleza, folosindu-ma de limbajul semnelor (ti-am spus cum sta treaba cu „aceasta specie„. Slabe sanse sa ne intelegem, drept urmare fac apel la  colega chinezoiaca pentru a rezolva dilema.

Peste 10 minute, imi mut privirea pe niste picioare impecabil bronzate si epilate, accesorizate cu o pereche de botine si o fusta scurta. Foarte scurta. Urc privirea si vad o podoaba capilara linsa, stralucind, foarte ingrijita. O splendoare! „Mama, ce buna e”, zice barbatul din mine. „A dracu’ ea. Ce picioare faine are!”, rabufneste femeia din mine.

„Ti-au venit prietenii”, imi spune o colega, amuzata. Sunt nedumerita. O vad pe clienta cu decolteul generos si ochelari de soare, inconjurata de vreo 4 femei (cu spatele), dintre care si cea cu picioare dumnezeiesti.

Ma apropii si picioarele divine se intorc si posesoarea lor ma intreaba ceva. Am un blank. Ma uit la barbia patrata, la nasul „trompeta”, la decolteul bestial si aud o voce excesiv de groasa. Ceva e in neregula aici.

Ca o profesionista ce sunt, am viteza de reactie si ii raspund. Am inteles. Toate (un grup de 4-5, punand la socoteala si prima intrata in magazin) sunt femei „wanna be”, transsexuali. Dar sunt al dracului de bine facute/facuti. Celelalte aveau pantaloni. Ma uit la slit, poate vad o urma de… „denivelare”. Stanga, dreapta, cum o fi. Ceva se vede, dar nimic iesit din comun. Colegele se prapadesc de ras intr-un colt. Cred ca de la fata mi se trage, care e pe undeva pe jos. Nu imi revin. Ma uit la picioarele fetei cu barbie patrata: „Nu e posibil asa ceva! Zau! Arata divin la corp! Mai ceva ca o femeie. Una nascuta femeie, vreau sa zic! Mai conteaza ce are sub fusta? Arata foarte bine”.

Am fost uimita de bunul-simt din dotare: deloc galagioase sau expansive, foarte politicoase, niste persoane normale care au iesit la shopping. Nimic iesit din comun.

Dupa cateva zile, mai am parte de o astfel de vizita, insa cu alte personaje. De data asta, am fost pregatita, nu am mai ramas cu gura cascata, pentru ca le-am „mirosit”. Se vedea parul feak, retusurile din jurul ochilor, parul sarmos de pe maini si fesele excesiv tunate. Dar acelasi bun-simt. Si p-asta nu ai cum sa-l operezi🙂.

Intotdeauna am fost curioasa, am fost intrigata sa stiu cum, de ce, cand au ales sa devina femei. Imi imaginez ca trebuie sa fie o oroare sa fii prizonier intr-un corp in care nu te simti ok…Bizar sau nu, fiecare are dreptul sa faca cum/cat si ce vrea cu al lui/ei corp.  Daca asta le face fericiti/fericite, de ce nu?

P.S. Toata intamplarea asta mi-a amintit de Bambi– Marie-Pierre Pruvot, nascuta Jean-Pierre Pruvot, un „transsexual pionier”, devenit showgirl prin anii ’60 la Le Carrousel de Paris. Am urmarit un interviu cu ea  in care povestea despre cat de greu i-a fost intr-un corp in care nu il simtea al ei. A fost si eroina documentarului Bambi, care a luat Teddy Award pentru Best Documentary Film la 2013 Berlin International Film Festival.De vazut, zic!

Foto: cinema.jeuxactu.com

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

2 responses »

  1. Draga de tine! Mi s-a intamplat si mie ceva similar, pe vremea cand lucram la o firma ce imbraca miri. Eram la un targ de nunti si printre zecile de clienti s-a nimerit sa am si un cuplu de baieti. Pana sa ma prind, am facut gafa dupa gafa. Mai intai s-a prezentat doar „el” si i-am pus o gramada de intrebari legate de tinuta miresei, ca sa-l pot ajuta sa-si gaseasca costumul potrivit. Si dupa ce-l intreb si de buchetul de mireasa, apare si perechea. Noroc ca m-am prins, ca aveam pe limba o alta intrebare la fel de aiurea pentru un astfel de cuplu. In orice caz, vorba ta, fara prea multa galagie, fara fitze, fara mofturi. „Ea” n-a emis pretentii cum ar face o mireasa veritabila si nici n-a dat ochii peste cap pentru ca tinuta lui era mai scumpa decat a sa. Si au fost si generosi cu mine. Nu mi-au lasat doar restul, au mai adaugat ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s