Pe urmele lui Claude Monet

Standard

Claude Monet le jardinierI’m back! Dupa o escapada plina de peripetii si emotii in Romania (despre care o sa-ti povestesc in viitorul foarte apropiat), incerc usor sa imi revin din „starea de briza”.

Duminica trecuta, impreuna cu Copchilul ( o prietena tare draga mie) i-am facut o vizita lui Monet. Claude Monet. Ma rog, casei si gradinilor lui de la Giverny, ca dansul, pictorul impresionist,  fondatorul impresionismului chiar, e trecut de ceva timp la cele sfinte.

La aproximativ o ora de Versailles (la vreo 75 de km de Paris, spre nord-vest) se afla Giverny  – o comuna mai verde decat o gradina botanica, cu felurite „casi”imbracate in iedera si tot felul de plante urcatoare si coboratoare. Nu degeaba Monet s-a stabilit aici pana la sfarsitul zilelor lui. Un loc intim, care indeamna la visare si creare.

Printr-un culoar stramt, din piatra si acoperit de verdeata, am intrat in Le Jardin d’eau (Gradina de apa), o gradina conceputa chiar de Monet in stil japonez, artistul fiind fascinat de Tara Soarelui Rasare. Si acum sincer: cine nu ar fi?🙂

Gradina aceasta a fost, de fapt, atelierul flotant al artistului: a admirat nuferii, lacul Nimfelor, podul japonez, vegetatia orientala… elemente atat de prezente in tablourile sale (aici, Claude Monet a pictat „Nuferii”, celebrul tablou care se gaseste la Musée de l’Orangerie de la Paris (pe care l-am trecut deja pe „To Visit list”).

Dupa o vizita in gradina cu zeci (daca nu sute) de specii de flori, care te fac sa explodezi de emotie, a urmat casa lui Monet, in stil normand (ca doar suntem in Normandia) abunda in picturi japoneze. La parter: un atelier spatios in care sunt expuse in jur de 60 replici ale tablourilor lui, salonul albastru si o camera al mirodeniilor in care se depozitau ceaiul, uleiul de masline, dar si ouale (intr-o piesa de mobilier atarnata pe un perete, foarte ingenioasa).  La etaj, camera lui Monet, cu o vedere magnifica spre trandafirul catarator preferat, Mermaid, apoi o sala minuscula, cu o masina de cusut  si camera lui Alice, cea de-a doua sotie dupa Camille, marea lui iubire.

Coborand, dai in salonul unde se lua masa si in bucataria spatioasa(de viiis). Ce mi-a placut a fost si cerdacul, ca la bunica mea acasa: albastru si spatios. Numai bun pentru un scaun balansoar🙂.

Dupa, a urmat vizita la Muzeul Impresionismului, situat pe aceeasi „ulita”, 3-4 case imbracate in iedera mai sus. :)  Aici am dar si peste expozitia „Hiramatsu, le bassin aux nymphéas. Hommage à Monet”. O serie de 30 de opere ale pictorului japonez  Hiramatsu Reiji (despre a carui existenta nici nu aveam habar) –  o „revizitare” a gradinilor lui Monet. Impresionat, desigur! Pana la 31 octombrie 2013, o expozitie numai buna de vizitat.

In acest muzeu exista si „galeria copiilor”, un spatiu in care cei mici pot fauri propriile opere: desene si origami. Si cum nu m-am putut abtine, m-am strecurat si eu printre ei si mi-am imprimat nuferii si fluturii mei.🙂. Poze in muzeu nu am facut, dar merita vizitat, sa ma crezi pe cuvant.🙂

In concluzie: am petrecut o duminica tare faina! Si doresc un bis!

Cat a costat? 18 euro (cu rezervare pe net, ceea te scuteste de stat la coada la intrare) pentru Gradinile si casa lui Monet, dar si pentru Muzeu. Si ca sa stii (pentru ca eu am aflat cand am ajuns acasa), cateva case mai sus de muzeul Impresionismului este si Muzeul Mecanicii Naturale, dar si biserica unde se afla mormantul lui Claude Monet. Iar de casele medievale din imprejurimi nu mai spun nimic.

O descoperire care m-a facut sa-mi doresc sa cunosc mai mult aceasta parte a Frantei, Normandia. Ca de Japonia… iar nu mai zic…Nu mai zic nimic, pentru ca as incepe, nu m-as mai opri. In veci!

Nota: Dupa capul meu, prin iulie (pe la sfarsit) e timpul perfect pentru o vizita in gradinile lui Claude Monet. Atunci culorile si mirosurile vegetatiei de vor innebuni. Vizual si olfactiv, desigur!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s