Dulce-amara Romanie, tara mea de dor – Bucuresti (I)

Standard

Cercei de la MinaDupa cum iti spuneam, am facut o escapada in Romania. O saptamana. Vacanta mea pe anul acesta. Am fost in Bucuresti si Vama Veche. Cum a fost? Cu o doza maxima de emotii. Fiece clipa. Pai sa-ti povestesc.

Nu mai fusesem in Bucuresti de fix 2 ani. L-am lasat la 45 de grade, l-am regasit la 45 de grade (la umbra). Nu ma asteptam sa ma loveasca peste ochi/fata vreo schimbare, vreo minune. Am gasit Bucurestiul… la fel. Pana si stirile la TV au ramas despre aceleasi personaje/subiecte: Becali (de data asta ca s-a ingrasat in puscarie de la branza de oi expediata de rude), accidentele de pe drumurile din Romania ( intr-o saptamana, am deschis TV-ul de vreo 4 ori si cred ca am vazut reportaje despre vreo 10 accidente), opulenta nuntilor de tigani si activitatile lui Traian Basescu pe litoralul romanesc. Fix la fel. Parca timpul a incremenit.

Am regasit in Bucuresti si chestiile care imi lipsesc la Paris. De exemplu, metroul aerisit, fara miros de urina, curat si racoros. In schimb, aici am dat peste aceeasi oameni tristi, cu privirile incremenite in pamant (mi-ar fi placut sa-i vad cu ochii pironiti intr-o carte, ca majoritatea calatorilor de la Paris).

In termeni de business, mi-am reimprospatat parerea ca romanul are un fel bizar de a face afaceri. Cel putin pe net. Am vrut sa inchiriez o masina pentru zilele in care plecam la Vama Veche –  mi-am zis ca timpul e scurt si nu vreau sa pierd nicio secunda aiurea in tren. Si la 45 de grade. Plus ca eu nu am masura atunci cand fac un bagaj, fie el si pentru cateva zile. Si deci ar fi fost imposibil sa ma trambalez cu cele 22 de kilograme de haine. Da, stiu, am o problema!

So, pentru cele 5 zile la mare voiam o masina sa ma deplasez. Si dai si suna la firme de inchirieri auto din Bucuresti. Si trimite mailuri. M-am confruntat cu mai multe situatii bizare (romanesti, sa le zic): cu  „stampila” pe site „Program non-stop”, nu raspundea nimeni – nici la telefon, nici la mail; pe site era scris un pret, la telefon (in cazul foarte rar in care raspundea careva) aflai ca, de fapt, pretul e altul ( de obicei dublu, triplu).

O situatie similara am intalnit si in cazul rezervarii camerei din Vama: pe site era un pret, pe factura alt pret. Pentru ca, „daca ma uitam in josul paginii,pe site (la nota de subsol probabil ), mi se dadeau si explicatii de ce si cum se face calculul” – mi-a replicat gazda de la Jakuzzi (nu va lasati amagiti de nume, pentru ca pensiunea nu are jacuzzi). :))))))  Adica un fel de scarpinat pe dupa plopii fara sot. Deci, felul romanului de a face business e altfel decat in mod normal. Adica la fel, cum il stiam eu. Un fel de care ma cam dezobisnuisem si tare bine imi era.

Dar sa nu generalizez, pentru ca am eu certitudinea ca exista si „bisnizmeni” adevarati in Romania. De exemplu, maestrul Romi aka Boohoohoo, omul care face cele mai frumoase sandale si genti din lumea asta si pe care din pacate nu am reusit sa-l vad in vizita asta fulger facuta in Bucuresti. Dar este primul pe lista mea pentru viitoarea escapada.

Tare m-am mai bucurat cand, departe de haosul de la terasele din Centrul Vechi (unde muzicile urlau in boxe, fetele dansau la ferestre/pe cuburi – ceva de groaza) am dat peste „Bucurestii lui Caragiale” – festivalul. Si am asistat, in noapte, la o reprezentatie cu muzica si teatru. Magic!

Si mi-am desfatat papilele gustative cu o masa copioasa cu o tochitura bartind in grasime (o mancare d-aia traditionala din Bucovina cu carne de porc prajita pastrata  in untura – yummmmyyyy) , cu mamaliguta, varza murata (adevarata!) si stropita cu palinca la Caru’ cu Bere la cele 40 de grade din noapte… Off, viata mea!

Apoi revederea prietenilor dragi pe la Hanul lui Manuc sau pe la ceainaria Infinitea (un loc, pur si simplu, DIVIN)…statul la povesti si impartit/primit cadouri… Momente ca astea ma fac sa urlu de fericire : „Bucuresti, I love you! „

Demonstratie!

P.S. 1: Pentru cei care nu inteleg rostul pozei cu KFC – nu sunt mare devoratoare de fast-food. Pacatuiesc o data la 3 luni, dar de la sosul cu usturoi de la KFC nu m-am putut abtine in Bucuresti, Cu atat mai mult cu cat acest sos nu exista la KFC-ul de la Parigi.

P.S 2.: Si I love you micuta Mina (fiica unei foste colegi de liceu), pentru cerceii extraodinari realizati din  fasii de hartie (arta Quilling, mi se sufla in casca)! Si „Dezbracatei” pentru bratara, care sper sa imi poarte noroc acum si in vecii, vecilor. Amin!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s