Vacanta… este sacra, mon cher!

Standard

Din vacantaDoua luni pe an, Parisul este gol. Gol de parizieni (si plin de turisti, desigur). Anul trecut, ca si anul asta, in Paris am ramas eu si turistii :))) Eu si „amatorii” de Paris. Anul trecut eram in stagiu, anul asta am avut o vacanta infima (dar nu ma plang!!!). Cert este ca in iulie si august pot spune ca sunt ca un oficiu de turism. Ambulant. In metrou sau pe marile bulevarde, sunt ca un magnet pentru turisti. M-or vedea ei mai frantuzoiaca, habar n-am… Italian, spaniol, rus sau american, la mine vine sa ma intrebe unde e château -ul, turnul sau notr’damul. Dar nu despre asta e postul asta. Postul asta este despre vacanta. Despre cum vacanta este sfanta pentru francez.

Iulie si august. Doua luni pe an, francezul e in vacanta. „Resturile” care nu sunt in vacanta in aceasta perioada, motaie in asteptarea colegilor plecati in vacanta.

Sunt momente in care am impresia ca francezul e mai tot timpul in vacanta –  cand aud de ponts („podurile” care fac legatura dintre zilele libere si week-endul), RTT-urile  (atunci cand compania te obliga sa -ti iei liber ca ai muncit prea mult) si etc. In luna mai, de exemplu, la cate sarbatori exista in Franta, rar vezi un week-end de numai 2 zile. Si daca mai adun si alea 25 de zile de concediu anual… se face ca francezul se „hodineste”… bine, dar niciodata destul, desigur.

Francezul este „work-shy” (cum bine le zicea The Economist) – deloc timid la job, mai degraba „reticent la munca”🙂. Eu consider ca francezul se menajeaza. Poate cam mult, dar asta ii e cultura. Si d-aia ajunge la 100 de ani.

Francezul adora sa fie in vacanta. Si traieste fiecare clipa. Cu adevarat. Pentru el, a pleca in vacanta este un ritual/o nevoie pe care il/o respecta cu sfintenie.  Si il apreciez pentru asta. Fie ca are 18 sau 91 de ani, francezul pleaca in vacanta. Ce roman la 91 de ani pleaca in vacanta? Ala (UNU, hai DOI) care mai ajunge la varsta asta, pleaca in vacanta? NU. De ce? Pentru ca el nu mai poate… mai nimic si pentru ca vacanta e considerata un lux. Eiii, francezul a transformat vacanta intr-un ritual si uite asa a ajuns si la 91 de ani sa profite de ea.

Ca o paranteza – La Versailles, brutariile si bacaniile, buticurile artizanilor sunt impanzite in iulie si august cu afise care anunta ca proprietarii sunt plecati in vacanta. Si tare ma mai amuz cand vad biletele lasate in geam cu „Bon Courage”/ „Bonnes vacances”…   Respect!

P.S. Daca te intrebi ce-i cu poza din deschiderea postului… is cu gandul la vacanta/mi-e pofta de vacanta. Fresh!!!  Am intrat in randul lor, al francezilor :)))))

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

2 responses »

  1. si nu mai vorbim de „la rentrée”. este un fel de trauma. La sgfarsitul lui August toata lumea vorbeste de la „putain de rentreé”. Même la radio, numai de rentrée-ul vorbesc reclamele.
    Am auzit si de una ca era prima zi dupa concediu la munca si tot zicea „îmi vine sa plung ca sunt aici cu voi”. Merci, si eu te iubesc, cred ca au raspuns colegile.

    Si cred ca a plâns pâna la urma.

    Te pup, Nico!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s