Cum e sa lucrezi pentru Sergio Rossi

Standard

Vogue ParisO alta misiune, alt pas inainte. De data asta , m-am desfasurat intr-un boutique situat in al 6  si al 7 arrondissement, nu foarte departe de bulevardul Saint-Germain (cartierul Saint-Germain des Prés, unul dintre cele reprezentative din punct de vedere intelectual, cultural si artistic). Si unul dintre cele mai scumpe, in care locuiesc multi artisti francezi si nu numai. Iar clientela nu este intotdeauna usor de multumit, desigur.

Obisnuita cu marile magazine (Galeries Lafayette, Printemps), locurile pline de turisti (Champs Élysée, Le Carrousel du Louvre etc), aglomerate si mereu in viteza, o misiune intr-un mic butic, intr-un cartier „de lux”, pentru o marca de lux nu este „floare la ureche”. Mai ales cand vine vorba de clientela exigenta din cartier.

A fost prima oara cand am avut contact cu o marca de lux de incaltaminte destinata in special femeilor si „un pic” barbatilor🙂. Prima impresie: produsele comercializate sunt adevarate bijuterii. Calitate italiana, ce mai? Facute toate manual, de-a lungul a aproximativ 120 de operatiuni. Pantofii, sandalele, cizmele Sergio Rossi sunt adevarate minunatii! Si nu o spun pentru a face publicitate, o spun pentru ca apreciez calitate lucrului bine facut. Preturile pot ajunge si pana la 1800 de euro (in cazul in care vrei sa iti iei niste cizme lungi de piton), dar gasesti pantofi si la 400 de euro. Treaba e ca nu „duhnesti” a lipici chinezesc si dupa doua purtari nu trebuie sa-ti iei alta pereche.

Produsele Sergio Rossi sunt o investitie buna, pentru ca sunt originale, de calitate si sexy. Daca esti o Carrie Bradshaw obsedata de pantofi, aici e locul tau. Nu sunt eu mare amatoare de inaltimi ametitoare, dar cand am pus in picioare acesti pantofi, mi-am zis: „Wuuuuuuaaaaaaawwwww!!! Sunt de vis”. Nu stiu cat as rezista cu ei in picioare, dar macar as dormi cu ei, la cat de cool sunt. Da! Made by Sergio Rossi  si calitatea italiana fac o echipa splendida impreuna!

Sergio Rossi Oblo

Ca in fiecare misiune, invat chestii noi, intalnesc oameni deosebiti. Echipa alaturi de care am lucrat a fost tare faina: responsabila de butic, o fosta gimnasta, indragostita pana in maduva oaselor de Nadia Comaneci. Mi-a povestit ore in sir despre pasiunea ei pentru campioana. M-a facut sa ma emotionez pana la lacrimi (mai ales ca in urma cu ceva ani am realizat un interviu cu Doamna Nadia si tin minte ca mi-a trebui ceva timp sa imi revin din emotii). Tot ea mi-a povestit despre prietenia speciala pe care o are cu Marcela Motoc, fosta actrita la Bulandra, acum actrita la Paris (si pe care sper sa o intalnesc si eu aici, sa ii urmarsc evolutia artistica).

In misiunile mele, rar am vazut personaje atat de pasionate pentru marca pentru care lucrau. Aici, in acest butic „chic de mic”, pasiunea pentru „bijuteriile” lui Sergio Rossi este transmisa si clientilor. Majoritatea clientelor buticului vin sa cumpere pantofi Sergio Rossi datorita fetelor care lucreaza aici, care stiu foarte bine sa le trateze cu respect, caldura si franchete.

Acum sa nu iti imaginezi ca toate clientele sunt „de miere”. Am cunoscut si eu vreo doua  pe la vreo 60 de ani, cu mormane de bani (dintre obisnuitele buticului) rasiste, care vorbeau cu ura despre indieni, blacks, arabi si etc. Am intalnit altii, din categoria „cu bani de ii intorc cu lopata” care cereau reducere de 10% pentru 2 perechi de sandale. Dar am cunoscut oameni din aceeasi categorie „cu bani” care sunt cei mai respectuosi din lume.

Am auzit ca si „vedeta” Kim Kardashian si-a achizitionat saldale din acest butic. Actrita Salma Hayek este si ea o obisnuita „a locului”(sotul ei François Henri Pinault este detinator, daca nu ma insel, al grupul de lux PPR din care fac parte, printre altele, si marcile Yves Saint Laurent  si Sergio Rossi).

Multe actritele franceze sunt in categoria „obisnuitele buticului”. Eu m-am conversat cu Fanny Ardant (cunoscuta pentru destule filme si pentru aparitia in video-ul „Elle me dit” al lui Mika ) si mi se pare ca am vazut-o prin zona pe Catherine Deneuve🙂.

A fost o premiera pentru mine si „clientii falsificatori”. Cei care vin in butic, se plimba, inspecteaza destul de mult produsele si cer un catalog cu noile produse lansate.  Ei sunt copiatorii, cei care se ocupa cu imitarea produselor de marca. In capul meu, copiatorii erau, in marea lor majoritate, chinezi, dar NU. Sunt de diferite natii.

Si am descoperit ca ii ador pe japonezi. Sunt atat de calmi, educati si respectuosi, incat ai impresia ca sunt ireali (spre deosebire de chinezi care sunt boldelici si agitati mai ceva ca un Sprite). Clientii americani sunt extraodinar de expresivi si expansivi si ar sta cu tine la palavrele o zi intreaga. Rusii, ca de obicei, extrem de reci si bruti.

Cu aceasta ocazie, m-am indragostit de niste cizme, pe care le consider magnifiques!!! Am ajuns sa le visez si noaptea. Am vorbit atat de mult despre dragostea mea pentru ele, incat fetele de la butic le-au intitutat „Nicol” :))).  These boots are made for walkin’, baby!!!! SErgio Rossi_THE BOOTS Sergio Rossi_MidwayCredit foto:  Vogue Paris, sergiorossi.com/fr,  arhiva perso

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

One response »

  1. Hey! Bine punctat cu Sergio Rossi asta:) Aaaa, am si eu o pereche de cizme aproape identice cu cele care iti plac tie, de la Fiorangelos si da, sunt dragutze. Si, draga mea, nu uita, cand te intorci prin tara, adu si pe la noi ceva incaltari d-astea, ca ne plac si noua. Poate cu ceva discount:) Poop. Bye:) Y hope see you soon:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s