Orléans, toate panzele sus!

Standard

Spre cerDupa ce am avut un week-end pascal relaxant , iata-ma din nou la Orléans! De data asta pentru Festival de Loire (18-22 septembrie).  Eu am prins week-end-ul. Care a fost plin-ochi.

Pot spune ca am deja ceva experienta in festivaluri si sarbatori made in France. Am fost pe la Fêtes de Bayonne , una dintre cele mai importante si la mari petreceri/sarbatori din Franta cu peste 1 milion de participanti in fiecare an. O nebunie totala alb-rosie (culorile in care sunt imbracati toti participantii).

Am mai frecventat cateva „fêtes de villages” (sarbatori ale satelor) – toate prin sud-vestul Frantei, iar acolo petrecerile sunt foarte „efervescente” (se intelege ca Spania e aproape🙂 ), sangele circula cu o viteza mai mare :))). Eiii, mai spre Nord, treburile se petrec altfel. Mai „pe silent”. In liniste si pace. Fie vorba intre noi – prefer nebunia Sudului😉.

Week-end-ul la Orléans a fost destul de relaxant. Vineri seara am facut o plimbare pe malul Loirei pentru a admira ambarcatiunile, spectacolele, concertele sustinute, bineinteles, pe apa etc. Sambata, o vizita la castelul si domeniul Chambord, ansamblu patrimonial unic in Europa, inscris de Unesco pe lista patrimoniului mondial al umanitatii.

Mica lectie de istorie: Regele Francisc I, plecat sa cucereasca provincia Milano (Italia) se intoarce in Franta indragostit de arhitectura renanscentista italiana si ordona in 1519 construirea castelului sus-numit. O fortareata medievala cu patru turnuri si doua aripi, cu o arhitectura care i-a atras faima in Franta si nu numai. E drept, nu am mai vazut asa ceva: m-a uimit scara dublu spiralata din centrul donjonului care deserveste cele trei etaje ale castelului. Am incercat un experiment: eu am urcat pe o scara si prietenii mei pe cealalta scara, cu gandul sa ne regasim la al 3-lea etaj. Ne vedeam prin deschizaturile scarilor, dar surpriza! Ne-am pierdut pe drum. Ca deh, arhitectura e atent gandita. Leonardo da Vinci style! Cel putin asa se crede – pictorul, sculptorul, inginerul, artistul, omul de stiinta, botanistul, urbanistul, arhitectul, poetul etc da Vinci, venit in Franta inca dn 1516 ar fi inspirat minunatia de castel.

Chambord a gazduit regi ai Frantei si personaje importante  – Francisc I, Gaston duce de Orléans, al meu rege de la Versailles, Ludovic al XIV lea, pentru a cita DOAR cateva. Ce am vazut? Apartamentul Reginei ocupat candva de catre Maria Tereza de Austria, Domana de Maintenon, sotiile luiLudovic al XIV lea, Capela, cea mai mare incapere din castel, Aparatamentul Regelui Francisc I, accesibil prin intermediul unei scari elicoidale, Apartamentele din secolul al XVIII lea, perioada in care castelul a fost foarte locuit. Arhitectural, castelul te lasa fara suflu, dar am fost si nitel dezamagita. De ce? Pentru ca nu mi s-a parut foarte bine intretinut, prezervat. Culmea! In Franta!🙂

Am facut o plimbare cu barca, dar mai bine ne plimbam prin padure, pentru ca in afara de dat la rame= sport, nu am avut mai nimic de castigat din punct de vedere vizual. Doar pregatirile acerbe a unei nunti de bogatani. Nici acum nu am aflat cine au fost fericitii:).

In fara de resedinta regala, domeniul Chambord a fost un vast domeniul de vanatoare, iar acum este cel mai mare parc natural din lume inconjurat de un zid. Daca doresti, in septembrie pana la mijlocul lui octombrie poti deveni observator al strigatelor de dragoste ale cerbilor🙂, demeniul fiind populat si de cateva specii de pasari rare.

La plecare, nu am putut sa ma despart de castel cu mana goala. Mi-a achizitionat un calendar pentru 2014 cu toate castelele de pe malul Loirei. Ca sa stiu ce sa vizitez anul viitor ;)! Si o carte de bucate, desigur. Pentru regi🙂.

Ajunsi in Orléans, am mai dat o tura pe la barcile, piratii si pescarii Festivalului Loirei. Am ascultat cantecte marinaresti, ne-am luat cateva fotografii cu barcile Loirei, am papat un carnacior de strut ( nu stiu ce are strutul cu Loire, dar cum sunt curioasa si destul de curajoasa cand vine vorba de noi retete si mancaruri, am incercat. Bagheta, ceapa calita si carnacior. Bun!) Mi-ar fi placut sa ascult si niste povesti pescaresti la un gat de rom. Poate data viitoare🙂.

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s