Dulce-amara Romanie, tara mea de dor – Cluj -Piatra Neamt (III)

Standard

PerfectAm fost 5 zile in Romania. Sa imi vad parintii la Chiatra Neamt si dantuiesc la o nunta. Si cum nu existau zboruri la Bacau (pentru ca cele de la Blue Air sunt „scumpe la vedere” in zona si aeroportul Bacau are program sezonier), mi-am aterizat fizicul la Cluj. „Numai bine”, mi-am zis , „ca si asa nu am prea fost in aceasta parte a tarii”. Si ce peripetii…

In prima faza, am realizat ca „afacerile” pe care le-am incheiat cu doi clujeni nu au nicio treaba cu cele incheiate cu bucurestenii, in vara, cand am fost in Bucuresti si Vama.  Din nu foarte vasta experienta pe care am avut-o cu oamenii din aceasta parte am tarii, am realizat ca aici (includ si cam tot vestul Romaniei), ai impresia ca nici nu esti in Romania. Oamenii is altfel, aerul e altfel. Acum vad ca si afacerile cu acesti oameni se fac diferit fata de cele din Bucuresti. Adica , afacerile aici se fac NORMAL si LOGIC.

Prin urmare, tin sa multumec firmei de inchiriat masini BDV. Bestauto prin Rent a Car Cluj, cu care, in jumatate de ora, pe mail, am „batut palma”. Masina costa atat cat era pe site, nici mai mult nici mai putin. Cu asteptat la aeroport din partea lor, cu plinu’ facut si preluarea masinii la sfarsitul vizitei mele in Romania chiar in fata hotelului din Cluj. Fara mofturi. No, respect voua! II recomand cu drag!

Ca sa continui cu multumirile, le multumesc si celor de la Hotelul Transilvania din Cluj, care, atunci cand am facut rezervarea (in urma cu  vreo 3 saptamani), imi raspundeau la mail si la ora 12 noaptea, sa imi spuna cat ma costa taxiul pana la aeroport. Sa se scuze ca au uitat sa mentioneze.  Mi-a parut rau ca am stat doar o noapte la ei, ca era tare fain pe cea mai veche strada, atestata, din Cluj – Regele Ferdinand.  Cica si Bram Stocker i-a trecut pragul. No, jos palaria!

Si uite asa am luat masina inchiriat si am purces spre Chiatra, pe ruta Reghin, Toplita, Borsec, Bicaz, Piatra Neamt – un drum, pe care nu l-am facut niciodata, dar stiam de la tata ca in mod normal in faci in maximum 5 ore . Eii, noi am facut vreo 8. De ce? Pai e cam greu fara GPS, mai ales ca in Romania nu exista indicatoare cum ar trebui. Si ne-am cam ratacit. Plus ca stiam eu ca in comuna Brancovensti exista un castel, Kemény, castel medieval transilvanean de prin 1557 si voiam sa-l vad, dar canci indicator, sageata, vector, ORICE!!! Si ca un facut, nu era nimeni in drum sa intrebam.  Pai cum naibului sa gaseasca turistu’, strainu’ frumusetile ascunse ale patriei noastre? Pai CUUUUUM? Ministeru’ Turismului se aude acolo, in fund? Scoateti in fata ce merita, fratilor! Macar pentru noi, romanii, daca nu vreti sa le aratati celor de peste gard. Ca e pacat, sa stiti! Noroc de harta din hartie ca nici la destinatie nu ajungeam. Old-school, frate! Mereu functioneaza!

Si uite asa am revazut minunatia de lacul Izvorul Muntelui. L-a facut din nord, trecand prin est si pana in sud. Uitasem cat e de mare este si ce peisaje incredibile iti bucura ochii. Ti se taie rasuflarea si te ia cu bocete. De fericire, zau! Ii invit pe toti (chiar pe toti oamenii planetei, dar si pe cei verzi sau albastri de pe alte planete) sa-i faca o vizita, la rasarit si la apus ca merita! E ireal de frumos!

Dupa ce am stat la taclale cu ai mei pana-n miez de noapte, la degustat de tuici, visinate, vinoase, sarmalute, salati de beauf (ca asa e in Moldova mea, dupa o vizita, pleci cu un ficat de 3 kile), a urmat maratonul de vizite: la casa bunicii care m-a crescut (in satul Cuiejdi) si care nu mai este de destul timp printre noi (dar care este prezenta in gandurile mele, fara sa vreau, in fiecare zi). Vizita in gradina care imi trezeste mereu amintiri… Aici am batut nucul cu ai mei parimti, am cules niste ghebe de prin iarba, m-am infruptat dintr-un mar acru si apoi am aprins o lumanare la mormantul bunicii. Ca asa e in viata…

A urmat apoi o vizita la cealalta bunica, singura pe care o mai am in viata. O femeie mica si slabuta, care la aproape 90 de ani nu are stare. Cand e in fundul gradinii, cand strange nuci din fata casei – sprintena nevoie mare. Iar mi-a luat fata in maini si mi-a sarutat-o cu lacrimi in ochi. Sper sa nu fie ultima oara…

Verisori, fosti colegi de liceu… 5 zile… un timp muuuult prea scurt. Si o nunta. Si ce mai mai nunta!

La intoarcere spre Cluj, am vrut sa o luam prin Gheorgheni, Sovata, sa vizitam locurile, ca nici pe astea nu prea le stiu. Dar nu a fost sa fie. In Cheile Bicazului accident mare – cu raniti grav. Am facut cale intoarsa. Apoi in apropiere de Toplita, alt accident. Inca se mai dau parmisele cu spaga? Ca nu m-ar mira.

Am ajuns la Cluj, concert Vama in centru. Mmmm, nu ma tenteaza! Mai bine bag in KFC si ma culc. E mai sanatos!😉

Aaaa! Si nunta! Da, imediat! Teaser: dansuri populare romanesti si tiganesti!😉

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s