Nunta mare cu Ansamblul folcloric „Codrii Neamtului”

Standard

Micii dansatoriDupa cum iti povesteam in postul anterior, am fost la o nunta in Piatra Neamt. S-a casatorit un prieten de „cale lunga” cu una dintre cele mai frumoase fete cu ochi verzi si par roscat in valuri  pe care le-am vazut vreodata. O tiganca de poveste. Ca toata familia ei – Paun (da, cunoscutii Paun, cei care incanta cu muzica lor de petrecere nuntasii si nu numai). Si stiam ca nu va fi o nunta ca toate celelalte. Impresii!

Cum nu mai fusesem la o nunta de vreo 10 ani, nu mai stiam cum si ce se face. Ca sa-mi „intru in mana”, am mers la cununia religioasa la Biserica Nasterea Sf. Ioan Botezatorul din Piatra Neamt, ridicata la porunca lui insusi Stefan cel Mare, prin secolul al XV lea. Un edificiu  cu influențe ale arhitecturii gotice. (pe care e cam musai sa-i treceti pragul daca sunteti prin zona). Intr-un astfel de cadru, emotiile nu aveau cum sa nu fie coplesitoare pentru invitati, tinerii insuratei si pentru fetita lor celor din urma, in varsta de cateva luni.

Dupa poze si alte nebunii, a urmat petrecerea. Unde surprizele au fost de proportii. S-a cantat mult si s-a dansat alaturi de formatii invitate, dar ceva m-a impresionat extraordinar de mult! Prestatia Ansamblului folcloric „Codrii Neamtului”, care prin dansurile si autenticitate a ridicat toti invitatii in picioare. Si s-au incins hore si bature moldovenesti si s-a dansat fara rasuflare.  Imbracati in costume populare moldovenesti cu catrinte, bontite si opinci, reprezentantii Ansamblului ne-au incantat (si emotionat) cu diferite dansuri moldovenesti, dar si tiganesti, desigur. Un melanj fascinant! Cum emotiile inca ma mai gatuie, las cele cateva poze sa vorbeasca… SI le urez proaspetilor casatoriti Casa de Piatra si tot binele din lume!

Despre Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns către Petru Ailenei Anulează răspunsul