Moda strazii la Paris: Longchamp vs Goyard

Standard

the-exorcistAm oroare cand aud de marca Longchamp Paris. Toata nebunia a inceput acum mai bine de un an cand, pe strazile din Paris, imi zgaraia retina aceasta „geanta”.

hidoasa Hidoasa si fara pic de personalitate (oricata ar putea avea o geanta). In toate dimensiunile, culorile si formele posibile si imposibile. Purtata atat de femei cat si de barbati. Asiatici, caucazieni, africani etc. Nu m-ar mira ca si omuletii verzi sa o aiba.

La metrou, in tren, pe marile bulevarde, in magazinele de fite sau in Carrefour: hidosenia era (si inca mai este) peste tot! Roz, verde, neagra, cacanie sau in culoarea vomei de rata dupa ce a bagat un kil de iarba, juma’ de graunte si o agrafa.

Longchamp oribilitate

A fost o perioada in care aveam senzatii persistente de voma fashionista din cauza faptului ca o vedeam peste tot. O imagine psihedelica cu genti Longchamp. O oroare!  Imi amintesc de o misiune de care am avut-o la Guess, corner situat chiar langa un butic Longchamp. Am ramas marcat pe viata de cati clienti avea buticul cu pricina. De toate nationalitatile. Erau buluc si cumparam cu disperare monstruozitatea. Culmea ar fi sa am pe viitor o misiune la ei… Voi fi ca Regan Teresa MacNeil din Exorcistul, iar satana va fi insusi Longchamp :))).

Longchamp

Eiii,  acum am aceeasi senzatie de regurgitare, dar din cauza altei „genti al momentului” pe strazile din Paris: Saint Louis de la Goyard Paris.  „Cabas/Panier”. Aceasta oroarea se gaseste, desigur, in toate formele si toate culorile. Pentru toate oile. Pentru ca imi dau seama ca a adopta apucaturile unei oi = a fi in trend (si vice versa). „Purtatori de uniforma” care sunteti! Ce-mi mai place mie spiritu’ de turma…

Goyard saint Louis Colors

Foto: ilovegoyard.blogspot.com, examiner.com, perso

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

4 responses »

  1. Prima inca se mai poarta si aici la noi, in Canada( o vad la mai toate „chinezutele”). Am si eu una, am primit-o cadou, nu am purtat-o niciodata, ca si tine cred ca e o hidosenie care a supraincarcat raza mea vizuala:)))).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s