Dupa doi ani de cand sunt la Paris, a venit si ziua cea mare. Am calcat pragul unui magazin alimentar cu produse romanesti. Si uite asa am ajuns la Chez Miha, in al 15 lea arrondissement, pe rue de Javel, numarul 93, metrou Charles Michel (linia 10) . A fost o alegere aleatorie. Data viitoare voi da iama in altul, ca ceva „a scartait”.
Miercuri, program 12h-19h. Imi aduc fizicul in magazinul cu pricina pe la 14h. „Buna ziua”, zic. Nu imi amintesc sa fi auzit vreun raspuns. Ma rog, e posibil sa ma lase ureghile.:) In magazin, vanzatoarea si un tataie. Arunc o privire: un spatiu nu foarte mare, cu marfa destul de variata, ai de unde si ce sa alegi (nu le-am vazut pe celelalte magazine ca sa fac o comparatie, ce-i drept), dar raceala vanzatoarei se simte (ma rog, eu am simtit-o).
Vorbeste cu tataie de post, il intreaba daca a mancat „de frupt” (discutia ma duce cu gandul la bunica, cea care tine toate posturile. chiar!oare ce face? Sa o sun zilele astea!) Apoi de o vizita la Ambasada Romaniei. Par sa se cunoasca bine (imi dau seama din discutiile lor cand in franceza cand in romana). Eu mai pun un borcan de gogosari in otet in cos. Ma mai uit pe la pufuleti. Vad ca au si pufarine. Uhaaaa!!! Ei tot vorbesc. Tataie iese si, dupa masina in care se urca, imi dau seama ca este un om destul de important. Ma rog, trec peste.
Mai pun un caltabos, mai intra o tanti cu un nene, alti cunoscuti d-ai vanzatoarei.Tare vorbareti! Imi umplu cosul cu si d-aia si d-aia (ca venisem doar pentru niste pufuleti si pufarine, dar am plecat si cu caltabosi, coaste afumate, telemea, varza murata si etc. si mama imi trimite pachet cu bunatati moldovenesti la sfarsit de saptamana, dar ce sa faci? ochii vad, inima cere :))))) si isir cumparaturile pe masa sa le scaneze tanti vanzatoare. Eu, incercand sa creez un dialog: „Sper sa am luat tot pentru ca de ziua mea vreau sa fac o masa romaneasca invitatilor mei”. Ea nica. Rece. De gheata. Expeditiva. La sfarsit, mi-a intins un calendar pe 2014 cu nu stiu ce firma de mezeluri din Brasov. Am lasat-o asa inghetata. Si mi-am amintit de vanzatoarele din magazinul Titan din Bucuresti. Aceeasi raceala. Eiii, asta e! Mergem mai departe si stim ca data viitoare sa alegem un alt magazin romanesc. Unde romanii sunt mai calzi, asa cum cunosc eu cativa. Si daca nu, tot mai bune’s bucatele de la mama :).
Eu voiam sa ma bag in seama, sa ii marturisesc, printre altele, parerea mea sincera de clienta, de om cititor de web ( si comunicant web, printre altele – fara falsa modestie, desigur ): site-ul web al magazinului dumneaei este cam auster, brut (cam facut cu doua maini stangi), nu spune nicio „poveste” (cu atat mai putin despre Romania – acel „rezumat” de pe wikipedia (banui!) nu ne avantajeaza deloc, draga doamna!) Si poate ii dadeam si niste idei, cine stie…
Se vede clar ca singurul si unicul deziderat este sa-si vanda produsele – ceea ce reflecta si din ambianta de la locul fizic al magazinului. Macar exista o coerenta :). Dar orice „afacere” are nevoie de o poveste. Si de multe ori, acea poveste vinde mai bine decat orice. Acum daca vrei sa ai numai si numai clienti romani, poate (!!!) „merge si asa”. Pentru mine, iaca, nu merge! Exigenta, dom’le! Magazinele de lux in care fac misiuni m-au invatat prost :)))!!! Io zic asa: fie ca vinzi caltabosi sau bijuterii Cartier, vorba dulce mult aduce 😉
Foto perso – cu lupul dacic, desigur, pregatit pentru aniversare 🙂
PS: daca aveti alte idei de alte magazine romanesti pe la Paris, nu ezitati!
Buburuza Buz 
Da am o idee , mergi la delices carpates in colombes . Ai sa dai de o doamna blonda foarte draguta care iti va indica de vrei care e varza mai buna Etc . Asta dacă ti-e dor de Conversație 😉 .pot spune ca esti norocoasa ca iti trimite mama de @ acasă” si moldovenesti pe deasupra ;))) La chez miha ce sa spun eu am stat de vb de prima data , mult chiar 😉 depinde probabil si cu ce zâmbet intri pe buze si ce tip de client afisezi..acum pt o punga de pufuleti ai prea multe pretenții la primiri călduroase:)))///pt un guess da , angajează ” special ” / glumesc si eu :)))!!pup , toate bune!
Mersi de pont. Adevarul e ca am intrat in magazin cu o privire catranita, sufland flacari pe nas. Ca asa – s moldovencele. O sa bag niste pufuleti Nicoole cu o garnitura de coaste afumate si caltabos si o sa ma dreg cu o varza murata ca sa uit experienta nefasta. Si o sa fie bine!