Ça va? Ça va, bai straine

Standard

uniqueandunity.co.ukAcum ceva timp, am avut o „discutie” via Facebook cu un amic. Un francez pe care l-am cunoscut in Romania, care facea parte din gasca. Am petrecut destul timp impreuna (cam un an), am avut discutii „de suflet”, am mers prin cluburi, am baut bericioaice impreuna si etc. In fine, eram amici, nu prieteni (pentru ca in capul meu exista o diferenta majora intre cei doi termeni), dar ma interesa sa stiu daca e ok, daca e sanatos, daca ii merge bine, daca e fericit. Si inca ma mai intereseaza. Ma rog, intr-o relatie, fie ea profesionala, de amicitie si mai ales de prietenie, am nevoie de un schimb, un troc de idei, de dialog ca treaba sa mearga. Destul de logic,nu?

Revin. Cum nu locuim in acelasi oras, l-am abordat pe Facebook, pentru ca stiu ca nu este „much of a talker” la telefon. Nu mai vorbisem cu el de vreo 6 luni. L-am intrebat de toate cele, cum este, daca e ok, etc. El mi-a raspuns ca la un interviu prost… sec: nu a existat nicio clipa un schimb, un dialog. A fost un monolog. Aveam impresia ca la butoane e R2-D2. Eu: „Si? De Revelion ce faci?” El: „Nu stiu.”. Ceva in genul asta a fost „discutia”. Nu a existat din partea lui nici macar o intrebare de genul „Si tu? Esti ok? Iti e bine? „. Totul sec. La obiect. Ma rog, poate o fi avut si el o zi proasta nu voia sa stie in ce stare sunt. Se intampla. Intre necunoscuti, desigur!

Si uite asa mi-am amintit de „Ça va?”-ul francezului. Si la raspunsul, care este acelasi: Ça va. Si tare mi se pare un „dialog” total debil, superficial, care este „degeaba”, de complezenta. O intrebare care are acelasi raspuns tamp….Ca la moldovenii mei, daca intrebi „Ce faci?”, pai te intinzi la o discutie care poate dura cateva ore, pentru ca se ajunge chiar pana la Adam si Eva:))))

Depinde de cultura fiecaruia, de educatie, inevitabil. Eu cred ca sa-l intrebi pe celalalt de sanatate tine de…suflet.

Credit foto: uniqueandunity.co.uk

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s