Cum e sa lucrezi pentru Chloé

Standard

Camera 360Mi se promisese o misiune la Chloé de ceva timp si cum toate treburile bune se intampla celor care asteapta intelept, am avut-o. Cu varf si indesat.3 luni. Intr-un loc incredibil de mumos, Le Bon Marché Rive Gauche. Centrul comercial din al 7-lea arrondissement, cel mai luxos din Paris. Impresii.

Chloé inseamna peste 60 de ani de fashion de lux made in France (acum made si in Romania, Bulgaria, Italia si Spania, dar Chloé ramane o marca franceaza totusi :))) ). Chloé inseamna Karl Lagerfeld ( care a lucrat peste 25 de ani pentru casa de moda), Stella McCartney (director de creatie 1997-2001), Phoebe Philo (director de creatie pana in 2006) si Clare Waight Keller (responsabila de creatie din 2011).

Eu cand zic „Chloé” ma gandesc la volane senzuale din matase, naturalete cat incape, delicatete – relaxare si eleganta. Si mai ales atitudine. Si asta am gasit in colectiile de prêt-à-porter pe care le-am admirat. Nu stiam ca marca de lux face si marochinarie (unde mi-am facut si misiunea). Si uite asa am cunoscut clasicele genti Marcie (o geanta practica si versatila), Paraty (orginala si foarte „young”) si noul model Baylee, coborat direct de pe catwalk (simplu, accesorizat cu o curea de umar ca centura de securitare – foarte originala). Nu ma declar super fan al partii marochinarie, prefer prêt-à-porter-ul si atitudinea extrem de feminina, effortelessness, free-spirited. Jackie Kennedy, Brigitte Bardot, Maria Callas sau Grace Kelly au fost doar cateva dintre celebritatile, frumusetile naturale cu personalitati puternice care au devenit adeptele marcii Chloé. Si nu ma mira…

Iar mi-a fost dat sa intalnesc fiinte faine in misiunea asta: africane (cu atitudine, salbatice… ca niste regine), italiene, rusoaice, chinezoiace bune de luat acas’. Numai bine sa „schimbam culturile” si sa ma motivez sa pun burta pe italiana, ca stau bine la inteles, dar sunt cam catastrofica la oral. Ce sa-i faci? Exersare, taica, de asta am nevoie. Si mai multa vana si mai putina frica. Ca iese chiar foarte bine pana la urma.

Pe langa oamenii minunati intalniti aici in cele 8 saptamani, am primit si felicitarile sefului de centru comercial pentru munca depusa. Si ma gandesc: „Pai e de bine!”

La Le Bon Marché Rive Gauche  se vand, zilnic (sau aproape zilnic), ceasuri de 72.000 euros, pentru a avea o idee de clintela. Printre obisnuitii centrului comercial se numara si clientii de cartier, adica cei cu conturi destul de grase. Si burgheze cu chihuahua  in gentuta. De cele mai multe ori clienti foarte exigenti. Dar si turisti rataciti, pentru ca zona nu este una extrem de turistica. Aici am realizat ca japonezele (pe care le ador pentru respectul de care dau dovada) sunt extrem de retinute in exprimare atat verbala cat si gestica. Am ramas uimita de lipsa lor de expresie. Fie sunt triste sau in extraz ca isi cumpara o geanta, au aceeasi imagine pe fata. Poate asa sunt si in interior, habar nu am. Voi studia treaba🙂.

Vedete, oameni de televiziune, politicieni, multi isi fac cumparaturile pe aici. Am remarcat-o si pe Andreea Raicu prin octombrie-noiembrie. Discreta cum o stiu, se plimba cu mama pe la raionul bijuterii:).

Aici am cunoscut tipul de francez care face reperaj pentru cadoul de Craciun (cu doua luni juma’ inainte; posibil ca iubita/prietena a facut deja lista cu cadouri; pentru ca da, aici se face lista de cadouri), francezul care mediteaza destul de mult inainte de a cumpara, francezul dubitativ. Francezul care spune „Je vais réfléchir” (Ma voi gandi daca vreau sa cumpar sau nu). Francezul ala care se lasa greu, care nu cumpara la primul imbold. Francezul care are nevoie de timp, care intoarce situatia pe toate partile pentru a lua decizia „care va schimba lumea”: Sa cumpar sau sa nu cumpar aceasta poseta? Asta este intrebarea. Si vine si raspunsul: „Habar nu am. Hmmmmmmmm!!! Voi medita la asta!”. Si in final, sfarseste prin a nu mai gasi ceea ce cauta. Parizianul tipic, prapastios.

Tot aici am cunoscut frantuzoica aia care vine sa isi cumpere o geanta, pentru ea, insotita de sot/iubit. Pentru a-i cere parerea: „Iubitule, iti place?”. Bad idea, very bad idea!!!! Ca si cum ar trebui sa-i placa lui ceea ce poata ea. Pai o cumperi pentru tine sau pentru el? Prea multa nesiguranta…

Le Bon Marché Rive Gauche a fost o experienta incredibila si o descoperire extrem de pretioasa pentru mine. Sa incep cu imprejurimile: cartierul este plin de vintage stores, magazine cu pulovere de tot felul (pe strada Saint Placide). La Grande Epicerie de Paris care este chiar in buza centrului comercial. O stiam din cealalta misiune la boutique Sergio Rossi, dar de data asta am avut timp sa o studiez in detaliu. Imensul magazin alimentar dispune de o oferta care ar putea sa multumeasca si cel mai pretentios client ever (parizian, desigur). Preturile nu sunt tocmai accesibile pentru orice buzunar, dar produsele oferite sunt de calitate si aduse din toate colturile lumii. Si cum imi place sa gatesc, acum stiu ca aici pot gasi toate ingredientele (de calitate) pentru cele mai fantasmagonice retete inventate. O adresa buna de notat in agenda! De stiut ca prin La Grande Epicerie de Paris poti accesa Le Bon Marche de la subsol, unde este raionul dedicat barbatilor si corespondenta se face prin intermediul unei pivnite moderne pe peretii careia se gasesti sute de feluri de vinuri. Si ar mai fi o corespondentassi pe la etajul 1 (unde in tunel, de obicei, au loc expozitii de arta contemporana). Bine gandit, nu-i asa? Francezii astia…

La iesirea spre Rue de Babylone , gasesti The Conran Shop, magazinul englezesc de deco unde gasesti o selectie impresionanta de produse, la preturi destul de piperate…

Cum ma plimb ca o zaluda pe unde apuc, am profitat, desigur de cartier si am descoperit cinema-ul La Pagode, un cinema contruit prin 1896, la comanda directorului  Le Bon Marché  al vremii, care a dorit sa ofere un cadou sotiei sale. Ei bine, impresionante sunt aici terasa si gradina. Si e bine de mers vara si chiar toamna, desigur:).  La Pagode ruleaza, in deosebi, filme asiatice.

Centru comercial Le Bon Marché este ca un muzeu. Si nu o spun numai eu, ci si clientii din cartier. Cu o etate de 160 de ani, Le Bon Marche era la inceput mercerie unde se vindeau, printre altele, tesaturi si umbrele, deversificandu-si in timp oferta. In plus, Gustave Eiffel  a fost arhitectul care si-a pus amprenta pe fatada centrului comercial.  Un centru comercial de cartier transformat, in ultimii ani, in unul extrem de luxos, in continua schimbare, in care manifestarile artistice sunt omniprezente. Aici voiam sa ajung.  Aici se lucreaza mult la vizual, la felul in care facem un produs mai atractiv. Aici clientul vine sa isi bucure si ochiul, poate admira expozitii, opere de arta ale artistilor contemporani, iar acum, cu ocazia sarbatorilor de iarna, exista o galerie imaginara cu o selectie de cadouri alese spranceana, de la carti, carti postale, ochelari de pisica pana tablouri si parfumuri de tot felul. Si preturile sunt pe masura (dar se gasesc si cateva produse la preturi accesibile), insa nu strica, daca ai posibilitatea, sa-i faci o vizita pentru ca merita. Iar daca e sa cauti cadouri sau piese originale, ai nimerit unde trebuie, te asigur.

Aici am descoperit artisti incredibil de talentati, cum este ilustratorul Lorenzo Petrantoni, care amesteca grafismul cu fascinatia pentru secolul al XIX-lea, creatoarele de accesorii Charlotte Olympia si Olympia Le Tan  (ma declar superfan) Deepa Gurnani (aceasta indianca newyorkeza care face cele mai frumoase accesorii pentru par ever, adevarate bijuterii) &Co. Ce mai, cele 3 luni petrecute in acest centru comercial mi-au mers ca unse!!!

Bineinteles, printre picaturile de oboseala au existat si adevarate momente de ras pana ne clocoteau falcile. Pentru ca am avut si o echipa geniala! Imi amintesc de un nene, un client din cartier, care, atunci cand m-a auzit vorbind, m-a intrebat: „Aaaaa, aveti un accent slav. Sunteti romanca? „ ……?????!!!!! Ca si cum „Aaaa, va place corida. Sunteti italianca? ”

Sau atunci cand dadeam sfaturi unui nene, care voia sa cumpere un cadou pentru nevasta lui, o geanta, il invitam, foarte senina, sa o incerce in oglinda. Si asta nu numai o data. Asa ca am transformat situatia in gluma „must” al misiunii :)))

Bref, mi-a priit, mi-a placut si mai vreau alte misiuni pentru alte marci de prestigiu. Mi-ar placea Channel. Ba chiar Dior, de ce nu? Si tare m-ar amuza sa am o misiune pentru Longchamp:)))) 2014 miroase bine;)

 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s