Si cartonasul rosu i se atribuie lui…

Standard

Meci handbal Franta DanemarcaIeri, duminica, am fost la un meci de handbal la Bercy. Franta-Danemarca. Un meci de pregatire pentru campionatul european de handbal masculin care incepe pe 12 in Danemarca. Si tare mi-a mai placut! Iti spun si de ce.

Imi place sa merg la meciuri. Prefer sa le vad live decat in fata televizorului cu o bere in fata si cu seminte in bot. Pentru ca nu imi prea plac semintele. Ador euforia si emotia de a fi de fata, la fiecare strigat de bucurie sau/si la fiecare „hoooo”, chiar si „HooooooooooooooOOOOOOO”!!!! Asta pentru ca imi place sa ma manifest. Prefer, ce-i drept, rugby-ul (dupa cum stii😉 ), handbalul si cred ca orice alt sport. Minus fotbal. Ca e prea multa bascalie acolo.

Duminica am dat mana si cu ala si nenea ala care e antrenor, fost jucator, etc. Sa nu ma intrebi nume, ca nu le stiu. Stiu doar ca ma strangeau de mana foarte ferm si hotarat, de parca erau pe terenul de handbal. Atmosfera a fost de vis, desigur, chiar daca Franta a pierdut (cu o diferenta de un gol).

Uite asa am cunoscut vedeta echipei Danemarcei, Hansen, Mikkel Hansen, un fel de Zlatan in echipa lui. Un pletos arogant, dar extrem de talentat. Am urlat, am dansat, am cantat, am trait alaturi de echipe. Am tinut cu Franta, pentru ca relatia noastra dureaza de vreo 4 ani (acum 4 ani pe vremea asta ne-am „vazut” prima oara😉 ) si ca imi sunt simpatici. Au mai fost si „Champion du Monde” in 2009 si 2011. Si pot sa enumar si vreo 2-3 nume de jucatori😉.

Bref, partida mi-a pus sangele in miscare. Dar ceea ce mi-a pus si mai mult sangele in miscare (intai spre creier, cu viteza luminii, si apoi a coborat usor spre nivelul feselor) a fost o intamplare inaintea partidei. Mi se face cunostinta cu mai multe „capete luminate” din lumea sportului si spre final un nene, care se prezinta ca fiind preparator fizic/psihic (vorbea mai in soapta si nu am prins ideea exacta) pentru mai multi sportivi, echipe etc. Apoi ne prezentaram si noi. Am apucat sa scot doar un cuvant si a realizat ca nu sunt frantuzoiaca ( trebuie sa fac ceva cu accentul slav de romanca😉 ). Si am marturistit: „Vin din Romania, sunt romanca!”. „Ca cam atat am apucat”. Si nu stiu cum discutia nenea preparator pe care o avea cu cineva ajunge la bazele sportive din Franta, pe unde merge cu cei pe care ii prepara. Si ajunge la dezordinea/mizeria pe care o gaseste prin hoteluri. Si despre menajerele din hoteluri si bla bla. Si apoi, baga el ceva in genul : „Pai da, ca cei care lucreaza acolo, cei care dau cu matura, nu isi fac bine treaba. Nu ma refer la d-voastra, cei ca d-voastra” ( la persoana a-2-a, desigur, si arata spre mine), „dar sunt cei” de alte nationalitati (nu le voi enumera pentru ca nu se cade), „muncitori necalificati, care nu stiu sa-si faca treaba ca lumea”. Am ramas perplexa ( si m-am amuzat copios), pentru ca nenea preparator nu stia nimic despre mine, doar ca sunt romanca, ca vin din Romania. Poate eram Nadia Comaneci sau Gabi Szabo. O romanca. Ce treaba are matura cu… prefectura, ca sa spun asa? Nici nu avea rost aceasta „precizare” cretina, gen  „voi, aia de acolo, aia ca voi”, pentru ca nu ma simteam de niciun fel stigmatizata, vizata, „cu musca pe caciula”. Si uite asa mi-am amintit de o domana arhitect, frantuzoiaca, pe care am intalnit-o intr-un tren Paris-Versailles, acum 3 ani. Mi-a povestit cat de mult a calatorit si cat de importanta este diversitatea in meseria ei, dar si in viata de zi cu zi, iar dupa ce i-am spus ca sunt romanca, mi-a replicat :„Aaaa, pai am si eu langa locuinta mea, niste tigani (gitani) care canta sub pod”.

Eu cred ca acesti francezi „scoliti” si plimbati prin lume, de la care iti spui ca ai pretentii sa fie deschisi la minte sunt, in fapt, ignoranti, stigmatizeaza niste persoane care nu se simt stigmatizate doar asa… din prostie, din incultura. Cred ca in capul lor este un talmes-balmes, iar, de cele mai multe ori, cunostintele lor vin de la TV, jurnalul ala de la 0ra 8 (un fel de „Stirile de la ora 5” made in Pro TV) pe care il urmaresc in camerele lor de hotel in calatoriile lor in jurul lumii.  Pacat de cei ca ei. Si pacat de noi, daca ii bagam in seama pe cei ca ei!

In rest, a fost o seara mi-nu-na-ta!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s