Mi-am gasit palarierul

Standard

Camera 360O chestie interesanta mi s-a intamplat acum ceva timp. Hazardul a facut sa intalnesc o doamna foarte calda si talentata. Totul s-a intamplat prin intermediul acestui blog. Am mentionat ca doamna este frantuzoiaca?

Pe la sfarsitul anului trecut s-a intamplat nebunia. Ea, o cunoscuta creatoare de palarii, Mademoiselle Slassi, imi trimite un mesaj via pagina Facebook a acestui blog sa imi spuna ca pe eva.ro (fost loc de munca/site care imi preia blogul din cand in cand) nu s-a specificat sursa foto la articolul acesta (acum treaba e rezolvata, desigur). Pe tonul cel mai amabil ever. Si mi s-a parut normal „sa ma bata pe umar”, pentru ca poza ii apartine.

Si uite asa, am inceput sa ne conversam, iar inceputul anului acesta ne-am si vazut. In atelierul ei din al 19-lea arondisment din Paris.

Intr-un decor foarte zen, „imbatat” in miros de betisoare parfumate si la un ceai aburind, am descoperit o fiinta tare prietenoasa, careia nu i-a fost frica sa renunte la o cariera internationala in proiecte informatice in SUA pentru a reveni in Franta, sa-si urmeze pasiunea: sa creeze palarii. Nu am fost singurul musafir, mai era prezenta o tanara care urma sa se casatoreasca si isi cauta „PALARIA„. Ca o zaluda ce sunt, m-am avantat in atelier sa incerc palariile. Si nu am putut abtine si am tras la urechea la sumedenia de sfaturi pe care Mademoiselle Slassi le dadea viitoarei mirese….

Ceea ce face aceasta doamna se numesc minuni. Minuni cu ajutorul carora iti descoperi noi fatete ale proprierei persoane, ale personalitatii. Pentru ca palaria nu este numai un simplu accesoriu.

Camera 360

Eu sunt o pasionata de palarii, numai ca, de cele mai multe ori, am o problema in a-mi asuma aceasta pasiune . Adicalea, acasa la mine, in fata oglinzii incerc orice, insa daca e sa ies pe strada… nu ma simt prea bine in pielea mea. Dar, cu ajutorul lui Mademoiselle Slassi am zis  sa incerc ceva nou, o noua provocare.

Am incercat toate palariile din atelier (poate mi-au scapat vreo doua) si tare mi-a placut acest joc al propriilor fatete. Placut si bizar in acelasi timp sa ma (re)descopar. Mi-a fost greu sa ma decid asupra unei singure palarii, pentru ca as fi vrut sa iau acasa la mine vreo 5. Sa jonglez apoi cele 4 pe care le posed deja. Am decis sa plec acasa cu palaria care mi s-a parut cea mai „fantezista”, pe care am ochit-o din prima. Am mizat pe challenge. Si pe sfaturile creatoarei, o dama sincera si tare atenta la parerile mele, la felul meu de a fi. Mi-a dat un imbold, „un branci” de incredere…Si d-aia o sa mai dau iama in atelierul ei cat de curand, asta si pentru ca am comunicat tare bine si am fost pe aceeasi lungime de unda. Si o sa mai fac o vizita atelierului si pentru Omul Mademoiselle Slassi;)

Hazardu’ asta;)

Chapeau Mademoiselle Slassi

Daca sunteti in trecere prin Paris, eu zic sa-i faceti o vizita. Daca vreti sa-i admirati minunatiile, dati o raita pe site, sau/si pe pagina Facebook. 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s