CDI sau cum l-ai prins pe Dumnezeu de un picior

Standard

woman raising handsSa iti spun cum e treaba cu CDI-ul in Franta. Sa iti explic si ce e acela CDI si goana dupa el, care pe mine ma depaseste de cele mai multe ori.

Ei, in Franta exista mai multe tipuri de contracte de munca, pe care voi incerca sa le prezint, ca sa intelegi si tu despre ce e vorba. Exista interimatul, adicalea acel contract pe o perioada determinata (de la cateva ore pana la cateva luni). Aici exista agentii specializate in misiuni de interim in mai toate domeniile.

Cum sta treaba? Atunci cand cineva este bolnav, insarcinat/a( ?!!), vine o persoana din exterior pentru a o inlocui, persoana care este platita de agentia de interim si nu de firma respectiva. Adicalea firma plateste agentia de interim un tarif si tie, ca interimar iti revine o parte (cam jumatate din pret, in functie de cum agentia de interim a negociat contractul cu respectivul client ). Ai aceleasi drepturi ca orice angajat si, in acelasi timp, esti liber ca pasarea cerului si cam… instabil, variabil din punct de vedere financiar. Zic liber ca pasarea cerului, pentru ca nu ai niciun contract de exclusivitate cu agentia respectiva: poti sa lucrezi si cu alte agentii de interim, daca doresti. Ca intr-o relatie deschisa: poti sa iesi cu mai multe persoane, insa exista o posibilitate sa te arzi. Cum? Pai daca te suna mai multi tipi in acelasi timp, si unul iti propune o iesire la malul marii in Vama, altul la Mamaia, altul la Costinesti de exemplu? Ce faci? Pe care il alegi? Si daca te suna de mai multe ori si ii refuzi? Pai nu-si baga ei picioarele? D-aia e bine sa lucrezi la maxim doua capete. Adica sa ai contracte cu doua agentii, ca treaba sa fie cat de cat ok.

In interim, te multi de colo-colo (ceea ce nu poate fi neaparat neplacut, daca iti placea diversitatea locului de munca, daca vrei sa ai timpul tau liber, sa iti iei vacante cand vrei etc). Instabil fiind (din punct de vedere al salariului), nu poti face credite, cumpara case etc. Pentru ca esti considerat precar.

Urmeaza apoi CDD. Acesta este un contract pe perioada determinata (dohhh!!!). Niciodata mai mic de o saptamana si poate ajunge la 1 an, mi se pare, si poate fi chiar reinoit (nu mai mult de doua ori). Esti platit de firma care te angajeaza, deci ai un salariu fix timp de o saptamana, 6 luni, 1 an etc. Esti considerat la fel de precar atunci cand vrei sa faci un credit…. In ambele cazuri, interim si CDD, „vechimea iti merge”, cum zicea mama. Adica o sa ai o pensie acolo, la „batraneturi”.

Exista si posibilitatea ca acest CDD sa devina CDI – visul celor mai multi dintre francezi (si nu numai). Ca aici voiam sa ajung!!!

CDI este un contract pe perioada NE DE TER  MI NA TA! INFINITA! Un contract care se opreste daca vrei tu, daca esti dat afara ca ai facut o boacana cat casa (cazuri extreme si foarte rare), daca esti concediat pentru ca firma se inchide (si primesti salarii fara numar, asa ca ti-au stricat echilibrul psihic :))) ).

Deci, cu mult ravnitul CDI, poti sa ramai o viata pe acelasi scaun care-ti aplatizeaza fesele, sa vezi aceleasi fete acre toata viata pana pe la 60 si de ani, sa apesi acelasi buton la lift, sa ai CONFORT si STABILITATE. Dupa toate aceste „plusuri” fuge majoritatea francezilor. Pentru ca atunci cand au semnat un CDI, viata lor va fi asa cum si-au dorit-o – la fel in fiecare zi, pana la sfarsitul zilelor lor – confortabila, fara grija zilei de maine.

Cunosc multe cazuri de frantuzoiane de nici 30 de ani, care l-au prins pe Dumnezeu de un picior adicalea au semnat CDI-ul. Si ai impresia ca este cea mai mare realizare a vietii lor. La nici 30 de ani! Starea de confort care vine la nici 30 ani… Este si asta un tel in viata, ce-i drept, ironic vorbind.

Ma uimeste felul de abordarea a CDI-ului de catre cei mai multi francezi. Fiecare job are challenge-ul lui, desigur. Chiar si daca esti liftier in CDI. „Asta e ceea ce mi-am dorit toata viata, un contract pe perioada NE DE TER MI NA TA. INFINITA!Ahhh starea de confort!” –  mentalitatea de functionar la ghiseu. Si sa fim seriosi: sunt multi care vor sa fie functionari🙂.

Dupa 3 ani de la vie en rose/rose-gris, am intalnit tot felul de oameni, de toate feluri, de toate natiile, ceea ce nu a facut decat sa ma bucure, pentru ca diversitate este „my middle name”🙂. M-au intristat in schimb unii (destui la numar), parizieni d’ai locului, aia fricosi, panicosi. La inceput, m-au uimit, pentru ca in capul meu, francezii erau destul de deschisi la cap, gata sa infrunte riscurile. Ei, cand traiesti printre ei, realizezi ca treaba nu e chiar asa. Sunt destui stapaniti de frica, stres (cel putin aici, la Paris). Iar CDI-ul este un fel de graal. Si daca esti in CDI esti… „Dumnezeu pe pamant”. Ai impresia ca aia (destii la numar si de nici 30 de ani) traiesc pentru acel CDI. Si sunt pregatiti sa ramana acolo, in zona aia de confort, pe perioada NE DE TER MI NA TA.

Poate este si o chestie subiectiva, pentru ca in Romania, cand simteam ca nu mai am ce sa invat intr-un loc de munca, incep sa ma plictisesc, poate sa si urasc nitel ceea ce faceam, dadeam pagina, si plecam mai departe – demisionam si  cautam un alt challenge. Frica de schimbare nu am avut niciodata, asta vine si din setea de a descoperi noi oameni, noi „teritorii”, din frica starii de confort. Da, am si eu frici, ce credeai?🙂

Si o „dedicatie”:

Credit foto: catholicmatch.com

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s