Am gasit functionari care… lucreaza

Standard

keepcalmEu si functionarii nu prea ne iubim. Ne toleram. Adica eu ii tolerez, pentru ca am nevoie de ei. Si m-as bucura sa nu am niciodata de-a face cu ei. Nici aici, in Franta, nici in Romania, nici pe Luna (la cat de lenti sunt pe Terra, iti imaginezi….).

De ce? Pentru ca experientele trecute mi-au demonstrat ca toti sunt la fel. Hai, nu toti, doar 98%. Nu stiu tu cum esti, dar eu, atunci cand trebuie sa merg la functionar ma apuca asa niste nervi, o stare de neliniste, niste mancarimi pe tot corpul… Prefer sa curat 5 kile de ceapa (urasc maximum maximorum aceasta treaba), sa plang o saptamana, decat sa ma duc la functionar.

Pai in Romania stateam la cozi infernale sa platesc impozite, sa cer o hartie importanta sau o stampila. Si se mai intampla ca dupa ce stateam la coada juma’ de zi, sa-mi spuna functionaru’ ofuscat ca de fapt trebuie sa ma asez la alta coada, pentru ca ghiseul se inchide. Era ora de tigara, frecat menta, etc. De obicei era o femeie acra, supraponderala, cu aere de sefa de… posta. Majoritatea functionarilor peste care am dat (vreo 99%) erau asa: femei „cu principe”, pauze de masa si tigara cu nemiluita si lehamite. Si care „cereau din priviri” o ciucalata/cafea. Ca asa e invatat functionaru’ platit de tine, cetatean platitor de taxe si impozite, cu spaga. Sau ma rog, asa era acum vreo 3 ani cand am plecat din tara. Daca s-a schimbat ceva, sa-mi dai peste nas🙂.

Meanwhile, aici in Franta, functionarii sunt si ei… functionari. Adicalea trebuie sa stai la cozi, sa te muti la alte cozi, sa ajungi in fata geamului cu dosarul de acte, dupa 3 ore de stat in picioare, sa ti se spuna ca NU e complet, chiar daca ai respectat cu sfintenie ceea ce era scris pe site-ul web. Mai trebuie o stampila, una mica, mititica… schimbare de regulament de ultim moment… (mi s-a intamplat rar o astfel de treaba, ce-i drept).  Si iti urca sangele la cap, te ia cu furnicaturi si iti doresti sa ai o putere supra/hipernaturala. Una prin care sa-i bagi stampila in fund si sa i-o scoti prin ochi (daca s-ar putea, fara amprente). Dar te calmezi, pentru ca ai nevoie de ea, de functionara. Paranteza – acum nu stiu, poate ca numai eu sunt irascibila asa si ma ia cu nervi monstruosi atunci cand trebuie sa merg la functionar, poate tie iti place…Si daca da, sa-mi explici placerea asta masochista🙂

Faza e ca aici, in Franta, am avut  nevoie de functionari ba la Prefectura, ba la Primarie si mereu a fost cu happy-end. E hilara treaba, nu? Adica veneam eu nervoasa de acasa, ca amintirile cu functionarii made in Romania ma haituiau, si pana la urma treaba se rezolva, fara episoade nervoase, isterice. Chiar daca dosarul era incomplet, eram anuntata ca pot reveni cand doresc, fara sa fiu nevoita sa ma trezesc la 5 dimineata pentru a sta la coada 3-5 ore, pentru ca la ghiseul X  ma asteapta cineva pentru a „ma rezolva”. Si da, era pe bune. Ieseam cu zambetul pe buze din Prefectura. Nici mie nu-mi venea sa cred!!!! Aveam impresia ca e (doar) un vis frumos!

Din proprie experienta, am vazut ca aici, la Versailles, functionarii sunt usor  aiuriti, depasiti uneori pana si ei de legislatie&co, nu cer spaga si isi fac treaba cum trebuie, mai devreme sau mai tarziu. Ma declar multumita, chiar daca sechelele lasate de functionarii romani ma mai bantuie…

Si ca sa vezi cat de bine si rapid merge treaba aici, o sa iti dau un exemplu concret: aveam nevoie, acum cateva zile, de cazier judiciar pentru un job. Pai sa ma duc sa stau la cozi, sa vad fata de functionar? Niet. Intru relaxata pe internet. Pe site-ul ministerului de justitie si in 3 clickuri (nu mai mult) fac cererea. On-line, in papuci de casa!!! In mai putin de 24 de ore am primit pe mail o confirmare de primire a cererii si asigurarea ca in cateva zile voi receptiona, prin posta, la mine acasa, cele 2 exemplare/extrase cerute ale cazierului judiciar . Simplu si la obiect! O astfel de cere am facut si anul trecut si in mai putin de 5 zile, hop am avut acasa ceea ce am cerut.  Cat de buna e treaba asta? Relaxare totala! Parca, parca incep sa cred ca relatia cu functionarii ar putea fi una fericita, lipsita de griji…  O fi doar un vis?

P.S: In schimb, ramane un mister pentru mine o treaba:  de ce functionarii francezi imi cer certificatul de nastere TRADUS  in limba franceza ? Ca daca ma uit bine pe el, pe original, e saracu’ in Romana, Franceza, Engleza.  Am intrebat, mi s-a zis ca asa se face si ca e musai. ?!?!. Si mi l-a si luat pe originalu’ la un dosar. Si uite asa am dat 100 Ron (adicalea un milion lei vechi) anul trecut sa scot altul de la Chiatra🙂.

In Franta, certificatul de nastere al cetateanului ramane la primaria orasului/satului/catunului unde s-a nascut, si daca individul are nevoie de el, intra pe internet (mama lui de internet), face o cerere si primaria (functionarul, nu primarul insusi :))) ) ii trimte o copie, doua, zece. In maxim 5 zile. Si e GRATUIT!!! Eficienti functionari!! Exista o alaturare de astfel de cuvinte in realitatea romaneasca?

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s