Am avut o misiune SeFe…

Standard

Andreea DiaconuNu am mai scris de ceva timp despre misiunile mele in calitate de „sfatuitoare de clienti” in lumea snoaba a luxului parizian. Asta pana la misiunea pe care am avut-o la Tod’s, in contract (in paralel) cu alta/noua agentie de interim. A fost atat de „interesanta”, incat trebuie povestita aceasta experienta.

O marca despre care nu stiam mare lucru. Dar m-am documentat mai mult, desigur, sa nu ajung la locul faptei „ca vaca la poarta noua” aka ignoranta🙂.

Marca italiana. „Ulalalalalalala! Pai daca va fi la fel ca experienta pe care am avut-o la M** M**, luxoasa firma care apartine de Prada, in care tivul desirat era lipit cu scoci, ma voi amuza”, mi-am zis.  Hai, Nicol, nu fi paranoica, nu tot luxul are probleme de haine desirate, discursuri pompoase &co. Ei, aici, experienta a fost rupta din filme fantastice, de categorie Z :))).

Ma aranjez ca scoasa din cutie, pentru ca asa se cere. Ajung cu un sfert de ora inainte, si dau de responsabila standului: vreo 40 de ani, nu afiseaza niciun zambet (si daca o face, mai bine s-ar abtine pentru ca e extrem de fals, iar cu un bronzul de solar si dantura de un alb mai alb decat rufele spalate cu Persil face rau la ochi). Nu stiu, dar dupa capul meu, atunci cand lucrezi in vanzari  (si nu numai) zambetul este un MUST. Si bine ar fi sa fie natural. Eu, ca si clienta, daca intru intr-un butic si vad zambetul ala scremut, prefer sa ma lipsesc de vizita.

„Ehhh, nu-i nimic, am mai cunoscut specinemene de genul: vanzatoare/responsabile frustrate, care isi fac meseria cu sila, care traiesc doar pentru comisionul care le mai aduce niste bani in plus la salariul de CDI. Nu ar fi prima. Si oricum e o misiune, nu e ca si cum as lua-o acasa”, imi zic iarasi. Dupa cum vezi, vorbesc mult singura in gandurile mele :))).

In spatiul de vanzare, dau peste o vietnameza, care cu un accent bizar si niste cuvinte pe care nu le-am auzit niciodata de cand sunt in Franta (3 ani), greu de inteles, imi explica rapid si pe fuga ce si cum. Imi place diversitatea, dar macar sa ne si intelegem. In fine…

O cunosc  si pe responsabila adjuncta, o tipa calma, care imi explica si ea, la randul ei, alte treburi. Foarte ok si asezata.

Ma mai imprietenesc si cu un chinez. Lee. Sau Li🙂. Bietul de el a ramas uimit ca l-am ajutat cu niste cutii de papuci: „De cand sunt eu aici, niciun coleg/stagiar/interimar nu m-a ajutat sa asez niste cutii sau cu altceva”. Omu’ a ramas uimit ca l-am ajutat, chestie care mi s-a parut fireasca.

Cum vanzatorul are si un comision din vanzarile pe care le face, treaba asta poate fi destul de enervanta, pentru tine, sfatuitor de clienti, platit la ora. Pe langa faptul ca nu beneficiezi de comision (oricate 100.000 euro ai face), unii vanzatori, angajati in CDI (contractul Dumnezeiesc) ai marcii unde iti faci misiunile fac nazuri atunci cand  trebuie sa incaseze un client „al tau”. De ce? Din prostie, invidie, rautate gratuita. Daca interimarul convinge un client sa cumpere ceva, acel ceva este trecut pe numele lui, deci nu al vanzauorului, deci comisionul este al… nimanui. Individualism, frate, pentru ca unii oameni nu stiu sa lucreze in echipa, nu stiu ce-i ala spirit de echipa. Sau nu vor sa stie. Si peste asta am dat destul aici, in Franta. Am mai scris despre asta. Si voi mai scrie, desigur, daca va mai fi cazul.

Drept urmare, vietnameza nu voia niciodata sa incaseze clienta pe care o convingeam sa cumpere prechea de mocasini de 300 de euro, de exemplu. Sa ne intelegem: nu era a mea proprie si personala, era clienta T**’s.  Ba ma trimitea pe la casa centrala, ba il chema pe Lee (care, la randul lui era ocupat cu alta clienta). Clienta mea, desigur, era debusolata, stanjenita. Vietnameza nu era ocupata, doar asa… ca sa faca pe importanta in CDI cred. Ca „sefi” sunt peste tot, cunosc mediul luxului.  Nu mai vorbesc de cum hartuia verbal  clientul cu „Buna ziua, Doamna. Buna ziua, Domnule. Bine ati venit la T**’s” la pachet cu zambetul fals si gretos in momentele in care respectivul fie vorbea la telefon, fie era doar in trecere, fie nu era „in the mood”.

Nu stiu, fratele meu, dar si treburile astea trebuie facute cu cap. Eu inteleg ca esti OBLIGAT(A) sa spui/faci, dar macar fa treaba asta cu cap, in momentul potrivit, incepe cu contactul vizual, nu da buzna peste client asa, hartuindu-l si afisand zambetul ala de papitoi. Mai ales ca esti intr-un stand, unde sunt foarte multi trecatori, turisti, care vin sa si caste gura, nu neaparat sa cumpere. Vinzi LUX, nu vinzi peste sau cartofi, nu esti la piata, nu tipi dupa oameni.

Pai eu (si bag mana in foc – multi francezi gandesc asa, la cum ii stiu) daca ma simt agresata, ca vanzatorul este pushy (ca asta o simti), pai imi iau talpasita si nu mai calc pe acolo. Ia clientul calm si cu tact!  Daca vinzi la chinezi, turistii aia de vin cu autocarele in centre comerciale,  da, esti ca la piata. Si oricum, ei se adreseaza vanzatorului asiatic: din frica de a nu fi inselati, de a se simti ca la ei casa, etc. Din aflate, clientii acestei firme italiene sunt: francezi, rusi, chinezi…Cu atat mai mult: francezii vor calm, rusii nu prea te baga in seama daca nu au chef (rar raspund la „buna ziua”)…

In capul meu, mi-am zis ca aici ceva miroase ( ca sa nu spun pute), oricat de paranoica as fi, stiu ca instinctul „de fata mare”  nu ma insala. Ei, dupa o zi si 4 perechi de mocasini/pantofi vanduti (si ziua a fost foooorte calma, ca asa e perioada), vine responsabila „adormita sub solar” si-mi spune : „Nu ati pus fundita la punga TOD’s ultimei d-voastre cliente”. Eu: „Pardon? Nici nu stiam ca trebuie sa pun fundita, nimeni nu mi-a spus/aratat, nu am vazut niciun vanzator sa puna funda”. Ea: „Ahh, nu! Este impardonabil! Va imaginati daca cineva de la sediu vine pe aici si vede asta? O clienta fara funda la punga TOD’s? Este foarte grav!!!”. Era ora 19.05. Si da, ramasesem cu o clienta T**’s peste programul meu normal. Si sunt convinsa ca fundurile plate de la sediu isi fac plimbarea de seara prin centre… Pai sa nu-ti vina sa ii faci o funda in jurul gatului ? :)) Si stai ca nu s-a terminat :))).

A doua zi. Era ziua mea libera. Primesc un mail la 10.30 de la noua agentie care mi-a oferit aceasta misiune. In respectivul mail mi se comunica, negru pe alb „misinea d-voastra la T**’s este prelungita pana la sfarsitul lui martie”. Adica inca o saptamana peste cea prevazuta deja. „Ok”, imi zic. Dupa 1 ora, primesc un apel de la aceeasi persoana care imi trimisese mailul, care imi spune ca misiunea mea se opreste azi :))). Pentru ca de fapt ziua de ieri a fost o perioada de proba si  nu am dat dovada de destul dinamism si nu am „agresat” destui clienti cu „Buna ziua&co” (nu asta a fost cuvantul, dar asta era ideea). In conditiile in care am vandut mai multe perechi de mocasini/pantofi decat oricare vanzator din ziua respectiva. Banui ca exista niste praguri si aici: 100 de „Buna ziua&co” esti incompetent, de la 550 in sus esti cat de cat bun…

Realizez ca oamenii din aceasta lume a luxului sunt din ce in ce mai incorenti. O fi de la poluare, primavara… Poate folosesc prea mult  si prea des substante interzise. Sau se sta prea mult sub solar. Sau o fi fost o problema de fundita detectata la sediu… Dubii am si in ceea ce priveste noua agentia de interim la care m-am inscris  – nu inspira seriozitate (mi-au ajuns la urechi faze de genul ca proprietarele ei  au plecat „pe fuga” de la o alta agentie, cu toti clientii…). Sau poate mi-am iesit din mana:))). Nu voi sti niciodata, din fericire! Oricum, mi-au facut un  serviciu. Si asta nu poate decat sa ma bucure! De cand fac treaba asta, sfatuitoare in lux (sa fie vreo 10 luni), niciodata nu am avut „plangeri” de genul asta. Au existat si marci care mi-au propus chiar si faimosul CDI (Prada, Galliano etc.) numa’ sa raman la ei.

Au existat si faze faine in aceasta experienta SF : l-am intalnit pe Lee (sau Li), un chinez atipic si foarte cool, cu studii in geologie (nu in comert sau stil/moda ca majoritatea chinezilor pe care i-am cunoscut). Si o mai vedeam din cand in cand pe Andreea Diaconu, care este imaginea colectiei primavara-vara 2014 T**’s, care „rula” intr-un filmulet de making-of pe spatiul de vanzare.

So, T**’s… adios! Multumesc de experienta SeFe si sper sa ne mai vedem. Sa reglam treaba cu fundita, zic!

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

One response »

  1. Eu te inteleg perfect …:) clar ar trebui sa ne vedem într-o zi😉.Cu voia ta am sa mai sharuiesc din cand in cand câte un articol de al la mine pe FB -prea le zici ” punct ochit, punct lovit”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s