{Guest post} Lavinia: „Acum, casa mea e la Roma”

Standard

Lavinia din RomaLavinia mi-a fost colega de liceu. Eu am plecat la Bucuresti la facultate, de ea auzisem ca a plecat in Italia, putin dupa terminarea liceului. Nu am fost niciodata cele mai bune prietene, dar mereu am admirat la ea puterea de a face fata oricarei situatii. Cu brio. La petreceri era sufletul, la scoala nu era prima din clasa, dar era printre cele mai iubite de colegi. Ne-am reintalnit pe Facebook, acum 2-3 ani. Si sper sa ne vedem si LIVE in aceasta vara. Pentru ca am oricand nevoie de o doza de energie pozitiva🙂. Pana atunci, ii citesc (impreuna cu tine) randurile de mai jos🙂

„Am venit in Italia in 2002. Pe 2 februarie.  O aveam pe mama aici si mai aveam si cateva matusi.  Mi-am gasit imedit de munca intr-un birou, la o firma care ajuta micii intreprinzatori sa ia bani cu imprumut de la banci.

Pot spune ca am avut noroc,  pentru ca matusa mea avea grija de mama unui sef de acolo si uite asa, pentru vreo 3 luni am lucrat in acest birou. In acest timp, am invatat bine italiana si cum sa folosesc foarte bine computerul. Raspundeam la telefon, tineam in ordine dosarele si ma ocupam de intalniri. Dupa ceva timp, am inceput sa ma plictisesc, inchisa intre patru pereti. Si cand „ma plictiseam mai bine”, biroul s-a inchis si a trebuit sa-mi caut altceva.

Am gasit un loc de munca unde eram platita cu ora. La curatenie. Si am lucrat pentru o perioada. Apoi am fost baby sitter pentru copilul de 2 ani si  jumatate al unuia dintre sefii de la primul meu job. Aveam program de dupa-masa (luat copilul de la gradinita, dus in parc, dupa acasa, facut dus, papat)… Totul pana la 9 seara. Apoi mi-am gasit si un job fix de dimineata.

Dupa aproape un an de cand eram in Italia, am avut ocazia sa merg la un interviu pentru un un magazin din centrul istoric al Romei, unde am fost acceptata.  Am inceput sa lucrez pentru aceasta marca de camasi cunoscute in Italia si nu numai, pe 25 septembrie 2003. Si aici sunt si astazi.

Astazi am doua fete minunate. Nu am mers acasa,  in Romania din 2009. Imi lipseste un pic, mai mult amintirile care ma leaga de oras si prietenii de acasa. Cand am fost 2009, am gasit totul schimbat, iar eu m-am simtit straina acasa la mine.

In 2009, am decis ca vreau sa devin moasa. O aveam pe prima mea fetita, care nici nu implinise 3 luni. Si m-am apucat de invatat prin iunie si in septembrie am avut examentul. Si spre surprinderea mea, am intrat a 12-a din 14 locuri. Am facut un semestru jumatate, am dat doua examene din care unul integrat ( fizica, statistica si informatica), dar nu am reusit sa merg pana la capat si am renuntat. Au trecut aproape 5 ani. Si ma gandesc in fiecare zi la experienta asta. Si cred ca atunci cand fetele vor mai creste putin, voi reface totul si o sa devin moasa.

colosseum roma

Acum casa mea e la Roma, unde lucram, traim si ne crestem copiii. Nu cred ca ma voi intoarce acasa in Romania sa raman, doar cand si cand, in vacanta. Aici exista italieni rasisti, am intalnit. Si cred ca vine din faptul ca, de cele mai multe ori, noi, romanii, suntem mult mai pregatiti decat ei.  Si atunci trebuie sa se ia cumva de tine…

Am plecat din Romania pentru ca visam la o sitiuatie mai buna. Si am reusit, spun eu. Ma simt implinita, nu am regrete in acest sens. ”

Foto: Lavinia, arhiva perso; Coloseum, Piata Venetia, sunt locurile prin care Lavinia trece aproape in fiecare zi, in drumul spre job.

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s