Cand luxul dezlantuie iadul…

Standard

crowdO noua misiune mi-a fost incredintata. Tot intr-un centru comercial de lux, desigur. A fost intr-o zi de sambata. Marca? Abaco, made in France. Genti, curele de toate formele, din piele foarte pretioasa si delicata: piton si mielusel. Cu allure parisiana. Gentile practice, dar „chic”, suple, care iau forma corpului tau. Nu ma indoiesc de calitatea lor, chiar o apreciez, dar eu prefer gentile care au forma proprie si „personala”, nu cele care devin una cu corpul meu. Nu imi place genul de „genti molfaite„, destinate pariziencei… practice, care numai chic nu este. Categorie in care intra si gentile Jerome Dreyfuss , in maaaaaare voga la Paris. Ma rog, nu prea agreez spiritul de turma si in fond si la urma urmei e o parere pur personala.

Dar nu despre asta voiam sa-ti povestesc. Voiam sa-ti spun despre cum se desfasoara o zi (sambata, de exemplu) din „viata” unui centru comercial de lux. Pai pana pe la ora 14, locul e cam pustiu. Dupa 14 insa, potopul!!! Este cotropirea asiatica. Debarca sutele de chinezi cu autocarele. Ai impresia ca esti invadat, ca afara e vreun taifun, sfarsitul lumii. Si chiar daca  ar fi, nu cred ca i-ar impiedica pe asiatici sa cumpere lux.,,

20-60 de ani. Cam asta este transa de varsta a celor care vin cu autoacarele. Si, desigur, din clasa medie, dupa port, si primitivi, dupa apucaturi. Am citit cateva articole din care am aflat ca acesti „turisti”  sunt dusi sa viziteze ceea ce au vazut cel mai frecvent pe cartile postale/publicitati (Louvre, Turnul Eiffel, chateaul de la Versailles&co), si apoi, vreo 70% din timpul petrecut in Paris este destinat magazinelor de lux. Asta inseamna pentru ei „a vizita Parisul/Franta”.  Si nu sunt deloc surprinsa. Pentru ca au in sange treaba cu „show off”, sa fie plini de marci din cap pana in picioare. Pentru a se fali, desigur. Trend dezvoltat si in Romania, pe alocuri🙂.

Ceea ce ma intriga este: De unde au atatea bani? La o simpla vizita intr-un centru comercial de lux, vei vedea ca fiecare asiatic din aceasta categorie are  punga de DIOR, CHANEL, PRADA, LOUIS VUITTON. Si LONGCHAMP, desigur. De unde si cum?

Din experienta proprie, stiu ca multi dintre acesti chinezi nu au niciun respect fata de produs: cand il apuca, il intoarce pe toate partile, trage de el, poate el sa fie de piton sau orice material pretios. Si chiar daca vanzatorul i-a aranjat frumos sacul Dior, il desira sa vada daca produsul este cu adevarat acolo. Au mereu frica asta de a nu fi trasi in teapa.

Nu mai spun ca sunt atat de multe vanzatoare asiatice ca nici macar nu mai stii daca esti in Franta sau in China. Si au acest spirit al „comertului mut”, lipsit de fond,  isi calculeaza mereu comisionul, sunt manuite mereu de cifre.  Totul este „pe banda rulanta”, ca in uzinele chinezesti. O treaba care imi este greu sa o diger.

Cum exista mereu o faza buna in orice situatie, ei de data asta am descoperit o alta marca pe care o adooor – Petite MendigoteSuper fresh, spirit boem, lejer, chic – exact cum imi imaginez eu parizianca, de o eleganta boema, nu… „molfaita”. Dati o raita pe site, chiar va invit!

Credit foto: news.nationalpost.com

 

 

 

 

 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s