Bunatatile de casa ale Doamnei Cristina din Piatra Neamt

Standard

Sirop de papadie-dulceturi traditionale cristinaDupa cum stii, am fost plecata acasa, la Piatra Neamt, pentru cateva zile. Vreo 5. Si am trait in aceste 5 zile cat intr-o luna si jumatate, atat de multe am facut. Si m-am intalnit si cu Oameni dragi mie, care mi-au dat energie pozitiva cat pentru jumatate de an, sa-mi ajunga🙂. Am multe sa iti povestesc.  Azi, incep cu Doamna Cristina, care face Bunatati de Casa.

O prietena din Piatra-Neamt mi-a vorbit despre aceasta Doamna. Si am inceput sa ma documentez, sa aflu cat mai multe despre bunatatile Doamnei Cristina de la Piatra Neamt. Antreprenoare, 36 de ani, mama de 3 fete, „faureste” dulceturi, zacusca, siropuri, cozonaci, pasca&co, bunatati ce incanta  papilele gustative si nu numai.  Tare mi-a placut ce am vazut si i-am scris un mail acestei Doamne, cum ca vreau sa o intalnesc, sa-i vad/gust si bunatatile LIVE. Mi-a raspuns in nici jumatate de ora si am convenit sa vin sa o vizitez atunci cand ajung in Piatra. Si a fost mai mult decat o incantare.

Cand am ajuns in atelierul cu bunatati al Doamnei Cristina din comuna Rediu, care se afla la vreo jumatate de ora de Piatra Neamt, ploua incet. Mirosea a iarba uda, mirosea a copilarie. Ea si sotul ei ne-au intampinat cu brateale larg deschise, cu zambetul pe buze,  ca moldovenii🙂.

In atelier erau peste 30 de grade Celsius, se pregatea de zor siropul de papadie. Papadie culeasa de insasi Doamna Cristina si ajutoarele ei de pe dealurile din apropiere. Afara incepuse sa turuie, turna cu galeata. Inauntru focul pocnea in cele 4 sobe incinse, prin geamurile aburite puteai admira paradisul verde, iar Doamna Cristina invartea cu o lingura urisa de lemn in sirop in cele 4 oale uriase aflate pe plitele incinse. „Imi ies 14 sticle din tot ce vedeti aici. Stau 4 ore sa am grija de ele. Nu grabesc pasii, pentru ca as putea strica treaba. Fac totul natural”, imi spune, foarte atenta la ceea ce face si ne invita la o canita de lut de sirop de papadie, proaspat scos de sub patura. Tot acest tablou ma facea sa ma gandesc la mamaia mea: asa facea si ea siropul acum 20 de ani, cand eram copil. Domna Cristina nu intarzie sa-mi arate „cartea de capatai” (care are aproape 100 de ani) de unde se inspira pentru bunatatile ei…

Camera 360

Imi dau seama ca totul se face ca vremuri in atelierul Doamnei Cristina, ea nu recurge la masinarii, totul este atins de mana ei.

Gustam siropul de papadie… Unge gatul, nu alta. Vorbim, povestim, Doamna Cristina nu scapa din ochi siropul de pe foc: ba mai ia spuma, ba mai invarte in el, e atenta la culoarea pe care o ia… Grija ei este primordiala in tot ceea ce face: „Pai cum ar fi sa ma sune cineva si sa imi spuna ca nu i-a placut sau ca ceva este in neregula cu dulceata sau  zacusca facuta de mine? Pai nu intru in pamant de rusine? Doamne Fereste!”. Imi spune ca toate ingredientele sunt naturale, venite din gradina proprie sau de la taranii din imprejurimi, oameni de nadejde.

Camera 360

Cand sezonul zacustelor si dulceturilor a trecut, Doamna Cristina isi ocupa mereu timpul, face tot felul de experimente. Pentru Craciunul de anul trecut a facut produse traditionale din carne de porc. „Porc de tara! Nu bag nimic la malaxor. Carnea o framant cu mana, pun condimente naturale ca cimbru din gradina de la noi de aici. Pai daca pui condimente naturale, cum sa nu fie bun? Sotul e innebunit, el e foarte priceput la preparat carnea de porc”. Sotul Doamnei Cristina aproba cu zambetul pe buze si vizibil mandru de rezultatul obtinut. A fost un succes total pentru perioada Sarbatorilor de Iarna

Cozanaci Dulceturi traditionale Cristina

Si de Paste a facut oua inrosite cu coji de ceapa, cu frunzulite din ograda lor, infasurate in ciorap. Traditional, ca la tara, la mamaia mea. Aluatul de cozonac a fost framantat de mana, de mana Doamnei Cristina. „Am doua fete care lucreaza cu mine, ma ajuta mult dragele de ele, dar simt mereu nevoia sa pun mana pe tot ce merge la oameni, la clientii mei. Daca sunt eu multumita si ei vor fi. Ii stiu foarte exigenti si mi se pare normal”, spune Doamna Cristina, bagand o bucata de lemn in soba, amestecand apoi cu grija in siropul de papadie.

Si sa nu te gandesti ca are vreun expert cu ceva diplome in sertar, care se ocupa de „strategia de comunicare” (niste cuvinte mult prea pompoase si prea brute pentru aceste bunatati), ca are un plan de afacere batut in cuie… Doamna Cristina face totul de langa sobele ei, cu un telefon inteligent: ea raspunde la mailuri, ea pune pozele pe pagina ei de Facebook, ea e atenta la toate detaliile, ea face totul cu PASIUNE si PRICEPERE. E o Wonder Woman, o moldoveanca adevarata🙂.

La cele peste 40 de grade, ii vad ochii nitel obositi, broboane de sudoare pe frunte, dar placerea cu care face toate bunatatile compenseaza totul –  asta se vede si se simte. Eu aveam picaturi de transpiratie pe sira spinarii de la cat o urmaream de colo colo pe Domna Cristina… fara sa fac mare lucru. „Ceea ce face ea aici e o munca titanica, dar pasiunea e colosala”, imi zic.

gratarul cu legume dulceturi traditionale Cristina

„Eu comentez”, se rezolta de-o data Doamna Cristina,  „eu comentez ca lumea este puturoasa si nu se mai gandeste la sanatate. Cum sa iei o tocana de legume la 2 lei? Eu dau 2 lei pe borcan. Ce Doamne iarta-ma este pus in ea?”. Si cum sa nu-i dau dreptate? Si pe mine ma apuca nervii cand vad ca romanul prefera produsele de import si ignora ceea ce e al lui, ceea ce ar putea face cu putinul lui, cu bunatatile de legume/fructe din gradina lui, cu traditiile…

Camera 360

Nu ma mai dadeam dusa din atelierul fauritor de bunatati din Rediu. Cu asa oameni dragi, pozitivi si sinceri, de la care am enorm de invatat, as sta o eternintate si un pic.🙂

Tare m-am bucurat ca i-am intalnit si am apucat sa gust din bunatatile lor. Tare m-am bucurat ca am fost sa vad cum se fac toate acestea. Dulceata de fragi (prin borcanul careia vezi fragii intregi, alesi cu grija), zacusca de ghebe, hribi, dulceata de nuci sau de merisoare&co primite in dar de la Doamna Cristina, aproape toate au fost devorate🙂. Am mai lasat un pic si pentru zile negre…🙂.

Cosul Dulceturi traditionale Doamna Cristina

Ii apreciez pe acesti Oameni pentru faptul ca pastreaza traditiile, pentru ca fac din lucrurile simple minuni pentru papilele gustative, trup si suflet, pentru ca sunt muncitori, stiu sa anticipeze, sunt exigenti cu ei, se autoinventeaza. Ii mai apreciez pentru ca nu s-au lasat niciodata batuti, au incredere in ei si in ceea ce iese din mainile lor, pentru ca sunt moldoveni d-ai mei! Si cel mai mult ii apreciez pentru PASIUNEA de care dau dovada. Si pentru toate astea (si nu numai) merita aprecierea si sustinerea mea. Si a ta.

Alo, Ministerul de Turism al Romaniei!!!! Alo, Oficiul Roman de Turism de la Paris, se aude???? Data viitoare cand vreti sa asigurati prezenta Romaniei la Salonul de Turism de la Paris, ganditi-va la aceasta Doamna Cristina, care ar reprezenta muuuult mai bine Romania decat gramajoara aia de linguri de lemn si niste „costume populare” agate pe niste umerase amarate de sarma, toate prezentate de un domn cu tricou mulat si tatuat… asa cum am vazut anul acesta la mai susnumitul salon!

Tare ma bucur ca pot gasi zacusca si dulceata Doamnei Cristina si la Paris, la magazinul Chez Miha (sper ca vanzatoarea sa-si fi schimbat atitudinea de la ultima mea vizita🙂 ) si Bukovina (la care nu am ajuns inca, deci un motiv in plus sa dau o raita).

Ca sa vedeti despre ce vorbesc, faceti o vizita pe site-ul Dulceturi traditionale Cristina bunatati de casa, care este si magazin online.

Nu uitati nici de pagina Facebook Dulceturi Traditionale pentru a urmari indeaproape ce mai pune la cale Doamna Cristina🙂. Vad ca acum e in pregatiri intense dulceata de ceapa rosie. Miam miammmmmmmmmmmm !

Eu doresc multa sanatate Doamnei Cristina, sa poata sa faca aceste bunatati cat mai mult timp!

 

Credit foto: arhiva personala, pagina Facebook Dulceturi Traditionale / Prodotti Tradizionali

 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s