Ponturi pentru o vacanta la Istanbul

Standard

de visDupa cum stii, am fost cateva zile in Turcia. La Istanbul si Bursa. O placere!

Prima oara am ajuns in Turcia, la Istanbul, in 2009, pe patru roti, din Bucuresti. Tin minte ca am trecut prin Bulgaria cu frica in san sa nu ne opreasca unii altii sa ne fure organele ( circulau povesti d-astea  pe atunci). Am avut noroc, am revenit intreaga.

De data asta am fost cu avionul de la Paris, cu Transavia.com (care nu exista in Romania, din pacate), de care ma declar foarte multumita. Stai lejer pe scaun (nu ca la Blue Air cu genunchii in gura), personalul e cool si pretul acceptabil pentru un loucost.

Am prins vreme fooooarte buna (cam 22 de grade la Istanbul si chiar 28 la Bursa). Pentru Istanbul, m-am cazat in cartierul Kadikoy, in partea asiatica a Istanbulului (prima oara am stat in Europa, partea turistica). Acum am stat la un hostel, Hush Hostel, foarte aproape de gara Kadikoy, ferryboat, piata, un mic bazar, metrou si de unde aveam si un autobuz direct care mergea la aeroportul de pe partea asiatica a Istanbulului (aprox 40 min.). Am gasit acest hostel foarte curat, cu terasa pe acoperis de unde aveam o priveliste de vis, mic dejun inclus, angajati foarte de treaba. Pentru a ajunge pe partea europeana a Istanbulului, luam vaporul de pe Bosfor (la 5 minute de hostel), care era foarte ieftin (3 lire) si in 10 minute eram pe celalalt continent. Un fel de naveta. Se poate trece si cu busul, taxiul, metroul pe sub mare, dar senzatia de pe vapor este de milioane… De stiut e ca la hostel ai la dispozitie si biciclete pentru a da cateva ture prin imprejurimi. Si sa mai spun ca este situat pe o colina de ai impresia ca esti in San Francisco? 🙂

Am calatorit si cu metroul din partea asiatica spre cea europeana: fooooarte curat, spatios, aerisit (nimic in comun cu cel parizian🙂 ).

Am calatorit si cu taxiul. Foarte amuzante aventuri. Trebuie sa stii ca la Istanbul, taximetristii nu au GPS, iar orasul este de vreo 25 de ori mai mare decat Paris. Nu stie nimeni toate strazile si prin urmare, taximetristul se opreste pe traseu de vreo 3-4 ori pentru a-si intreba camarazii despre destinatia ta. Si da, nici engleza nu vorbesc. Dar treaba faina e ca te intelegi pana la urma cu ei, pentru ca stiu sa asculte si nu sunt repeziti. Plus ca nu incearca sa te jecmaneasca de bani. Sunt corecti.

Oamenii. Imi plac oamenii din Istanbul. Asta am constatat-o inca de la prima vizita, dar acum ideea mi-a fost intarita. Am dat numai peste oameni foarte „umani”, care sa-ti sara in ajutor, sa te faca sa te simti bine, fara sa ceara nimic in schimb. Tin minte ca eram in ziua in care trebuia sa ajungem la Bursa, (la o nunta pe care o aveam acolo) si nici nu stiam ce si cum sa luam. Am dat peste un turc tinerel care vorbea engleza si care ne-a dus pana la vaporul de care aveam nevoie, care era de cealalta parte Istanbulului, platindu-ne pasajele la metrou (eram vreo 6), facand pe ghidul, povestindu-ne despre nunta pe care o va face cu iubita sa in Caraibe. Si nu a fost singurul de acest gen.

Am dat, desigur, si peste un caz izolat la o terasa in care chelnerul ne-a pus pe nota de plata si apa de irish coffee. O bizarerie.

Oamenii din Istanbul stiu sa se distreze. Imi amintesc de o joi seara (pe la 2 noaptea🙂 ) in care petrecerile pe la terasele de pe langa piata Taksim erau in toi. Erau concerte live (cu muzica turceasca rock/pop etc) mai la fiecare terasa si se dantuia ca intr-o sambata seara in centrul vechi al Bucurestiului. Nebunie totala!!!!

 

Am cunoscut si Istanbulul in miez de noapte. Pustiu. Marele bazar era ca un desert, la moschei erau doar cei d-ai locului, care se rugau/citeau Coranul in liniste, pe scari sau in interior. Tare bizar a fost, mai ales atunci cand cunosti Istanbulul gemand de lume, bordelic.

Ahh, pisici erau peste tot la Istanbul. De toate culori, formele, cu coada, fara coada, murdare, curate, sociabile, salbatice. Eram in paradisul meu cu perne si pisici🙂. Una mi-a furat chiar micul dejun. Mandra tare era de ea🙂

Ce sa mai zic de pietele cu fructe, legume si peste proaspat… Paradis!

Cel mai bun Dürüm l-am mancat in piata Taksim. O nebunie!

S-au schimbat cateva treburi din 2009. Am vazut foarte multi tineri turci cu  tatuaje la vedere, pe malul Bosforului/marea Marmara, unde in urma cu 5 ani vazusem DOAR barbati, acum am vazut cupluri (localnici) care se.. giugiuleau. Insa sandwichul cu peste servit chiar din barca la Eminönü (pe partea europeana) a ramas preferatul meu!!!! Visam la el de cand am cumparat biletele pentru Istanbul (in urma cu vreo 3 luni). Simplu, sanatos si delicios: jumatate de franzela cu jumatate de macro perpelit pe plita, niste ceapa, salata si cativa stropi de zeama de lamaie. Nebunie curata!!!!

Pentru mine, Istanbul este si va ramane una dintre destinatiile preferate si m-as intoarce oricand cu drag. E agitat, dar calm in acelasi timp, oamenii sunt calzi, locurile sunt incredibile, chemarile la rugaciuni de la moschei la 4 dimineata sau in miez de zi ma incanta, este un melanj pe care eu il ador pur si simplu… iar preturile nu sunt deloc „pariziene”🙂. Gandeste-te la un apus pe  Bosfor la un sandwich cu marou…Odata ce ai trait asta, o sa vrei inca o data si inca o data, inca o data…

 

 

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s