Pune punct. Si de la capat…

Standard

20140430_161734Acum cateva saptamani am avut o misiune intr-un butic pe strada cea mai pradata din Paris – Saint Honoré, unde sunt insirate cele mai scumpe buticuri de lux. Unde sunt si cei mai multi hoti de buzunare, care lucreza in adevarate retele puse foarte bine la punct. Si bine ar fi daca ai ceva banet la tine, sa nu te plimbi pe aici… nici n-o sa simti cand esti furat (a), oricat de „in chiloti” ai baga banii.

Nu e prima oara cand fac misiuni intr-un butic de aici si sunt tare captivata de istorisirile bodyguarzilor care imi povestesc scenele vazute de ei. Si stai fara griji, nu sunt numai tigani din Romania care fura, sunt si foarte multi moldoveni, belorusi, rusi&co. Totul se petrece fara violente fizice asupra persoanelor. Cand se sparg magazinele de lux, de obicei totul se petrece noaptea. Daca te fura in ziua mare, o fac foarte discret, nici nu simti. Si dupa ce ti-au golit portofelul de bani, exista o mare sansa sa te bata pe umar si sa-ti spuna spasit: „V-a cazut porfofelul!” (dupa spunsele unui bodyguard care a vazut scena). Desigur, turistii sunt cei mai vizati. Locul e impanzit cu politisti sub acoperire, dar nu te baza pe ei. Asa ca mare grija, ochii in paispe, da?

Acum ca te-am introdus in atmosfera, sa-ti povestesc despre misiune. S-a desfasurat intr-un butic imens, pe 2 etaje. Care? Pai nu o sa-ti dau mura-n gura acum🙂 (si daca ai urmarit pagina mea de Facebook, stii deja) Mai important este ce fel de persoane am intalnit aici: o tipa din Belorus (stabilita la Paris de vreo 7 ani) si o alta juma’ chinezoiaca juma’ frantuzoaica, cu studii in Stiinte Politice, vorbitoare de engleza, franceza, chineza, scolita prin SUA, plimbata mult prin lume. Doua caractere total diferite si surprinzatoare.

Cunosc destule persoane slave, pe care le percep ca fiind reci. Si foarte inchise in ele. Si mi se pare foarte greu sa gasesc acea cale sa ma apropii de ele. Eu sunt si o persoana pentru care conteaza foarte mult energia pe care o primeste de la o persoana. Eiii, in mai toate intalnirile cu aceste persoane nu am primit… o Siberia in nas. Si cum sunt foarte friguroasa de fel, am inghetat.

In acest butic am gasit aceasta fata din Belarus (carea nu-i dadeam mai mult de 18 ani, dar care avea 29). Nici nu mi-a trecut prin cap ca e din aceasta parte de lume, pentru ca vorbea o franceza fara vreun accent bizar, iar infatisarea nu o „trada”. Foarte dragalasa, deschisa, foarte calda.  Nu am simtit nicio raceala din partea ei. Ne-am inteles din prima, fara ocolisuri. Refuz sa pun etichete, d-aia merg drept inainte spre oameni, pentru ca sunt manata de dorinta de a-i descoperi. Recunosc, am fost surprinsa cand mi-a zis de unde „se trage”.

Si-a dorit sa vina la Paris, si-a facut bagajele si a venit. Simplu. Nu are mari studii. La inceput a fost babysitter (si-a gasit job dupa o saptamana de la sosire, chiar daca avea o franceza destul de stangace), apoi a fost vanzatoare pentru mari marci de lux, in interim, si a ajuns responsabila de un butic de lux pe Saint Honoré: „Sunt multumita de evolutia mea. As vrea sa incep sa fac niste studii in fashion, dar poate la anul, sa-si termine iubitul meu masterul”. Toate discutiile cu ea au decurs lin, fara „blank”-uri, fara ocolisuri.

In schimb, relatia cu cealalta fata a decurs cu totul diferit. Transpira prin toti porii ei frustare. Mi-a placut ca unele discutii cu ea mi-au dat cateva bobarnace (din motive de idei preconcepute ale mele… imi plac oamenii care imi dau de gandit🙂 ), dar mai totul era umbrit de frustrari. Detesta Parisul si parizienii (felul lor de a fi, de a gandi), detesta jobul pe care il avea „pentru ca era „overqualified” pentru a-l face (era acolo de vreo 5 luni) etc. In orice fraza a ei simteai frustrarea, un negativism crancen. Nu stiu daca era ceva care sa-i faca placere in Franta. Facea ceea ce facea pentru bani, nimic mai mult, si asta se simtea, se vedea. O tristete crunta era in jurul ei. Si este greu sa lucrezi cu astfel de oameni. Chiar si ignorandu-i iti vine greu…

Eu nu stiu altii cum sunt, dar eu atunci cand incep „sa-mi mananc unghiile” la job, pun punct si o iau de la capat. Asta pentru ca oricat de greu ti s-ar parea sa o iei de la capat, nimic nu se compara cu complacutul intr-o stare care te mananca in fiecare minut. E greu, nu neg, dar daca nu incerci sa lupti nu ai de unde sti. Poate fi mai bine…

move-on

Credit foto: perso,  brummieruss.wordpress.com

About Nicol

Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita. Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?). Da, stiu. WTF Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie. Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame. Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma. Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste. Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lune), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s