Eu sunt Nicol(eta) si…
Am vrut sa ma fac educatoare pe la 3 ani. Apoi doctorita.
Pe la 14 ani am decis ca vreau sa ma inchid intr-o manastire, sa ma calugaresc. Asa mi-a venit. Am picat examenul de la seminarul teologic de la Agapia din cauza matematicii (?!) Mereu am fost bata la mate. Dupa am facut un liceu de mate-fizica (!?).
Da, stiu. WTF!!! Dupa ce am castigat un concurs de creatie organizat de un ziar local, am decis ca menirea mea e sa scriu. Si nu m-am mai oprit. Am facut jurnalism, dar mai multa filosofie.
Mama mi-a zis ca o sa mor de foame cu jurnalismul meu si ca era mai bine daca imi placea matematica, ca aveam locul asigurat la o banca. Am fost o rebela! Am scris de la politica si economie, la religie si sex, de la dragoste nebuna la divertisment si iar sex. Nu am murit de foame.
Dupa o vizita in Germania, m-am decis sa las Romania in urma.
Si am ajuns in Paris, unde m-am decis sa fac si un master. Am vietuit in cel mai glamour oras gri de pe planeta fix 5 ani, dupa care, in septembrie ( pe 1 septembrie) 2016 m-am mutat la Toulouse, mai spre sud-vest, la soare, mai aprope de Spania, ocean si Pirinei. Nu stiu pana cand voi ramane aici, dar imi prieste.
Blogul este despre mine, voi, Romania, Paris, Zapping (motanul antisocial cel mai frumos din lume), amour, sex, oameni si animale, intamplari, tandreturi, framantari, vise ce raman sa fie implinite… Luate in ras sau in serios. Dupa situatie. Va invit!
Frumos scris. Bine te-am gasit. Te invit si pe la mine cand ai un moment liber. O zi buna.
Multumesc. Bine ai venit! Negresit! 🙂 Ziua buna si tie!
Buna Nicol spune -mi te rog daca tu aveai prietena ci blogul despre Veneția . Imi trebuie o info urgent . Multumesc !
Buna! Nu prea inteleg intrebarea…”spune -mi te rog daca tu aveai prietena ci blogul despre Veneția”. Poti sa repeti intrebarea? Ca sa pot sa-ti dau info urgent, zic 🙂
Da-mi un semn de viata. Dan
Dau acum
E un blog al starilor de spirit! Bine descrise, de altfel! Cit despre sinceritate, ce sa mai spun!, Ofera prospetime la tot ce intreprinzi! Nu-mi ramine decit sa te felicit, Buburuzo! Si poate ne auzim sau vedem!
Multumesc mult pentru cuvinte :). Inseamna enorm! Pai sa ne auzim si sa ne vedem, zic:) Poate cu un mesaj privat pe pagina de FB a blogului 🙂