Arhive pe etichete: Versailles

Noua casa, noua viata

Standard

I see youAsadar si prin urmare, am lasat in urma Versailles-ul si m-am apropiat si mai mult de Paris. Mi-am pus sarsanalele la Clamart. Si nu e chiar rau :). Sa-mi spun doua vorbe despre cum decurge procesul de acomodare :). Citește restul acestei intrări

Lisabona, Albufeira, vacanta si niste schimbari

Standard

LisabonaNu ne-am vazut/citit de mult timp, nu-i asa ? Si tare v-a fost dor… din cate am vazut din mesajele primite de voi 🙂 Si asta nu a facut decat sa ma bucure, mai dragilor !

S-au petrecut cateva schimbari in ultima luna. Cand am spus ca la fiecare 3 ani se intampla ceva in viata mea, fac schimbari, nu mint. Universul lucreaza in mysterious ways :).

La inceputul lui septembrie i-am spus « La revedere » Regelui Soare de la Versailles. « La revedere » pentru ca o sa mai trec sa-l vizitez, sa-i admir gradinile lui si ale Mariei Antoaneta, dar nu o sa-i mai spun « Bonjour » in fiecare zi, asta pentru ca m-am mutat. Mai aproape de Paris, cu vedere la « gramajoara de fier » aka Turnul Effeil. Asa fost sa fie ! O sa-ti povestesc mai pe indelete si despre viata de aici, acomodare etc.

Dupa ce ne-am mutat cu emotii si cu Zapping (desigur), a doua zi cu noaptea-n cap am plecat in vacanta. Era nevoie. Am plecat pentru 10 zile in Portugalia. La Lisboa si Albufeira. Perioada in care am renuntat la orice legatura cu lumea internetului :).

A fost o vacanta… relaxanta si foarte colorata ! Dupa o perioada extrem de agitata, cu emotii peste emotii, chiar aveam nevoie sa uit un pic de Paris (oricat de greu ar fi 😉 ). Anul asta, aveam programata o vacanta in Japonia (tara pe care vreau sa o vad si sa o gust din toti rarunchii), dar cum pusculita mea nu a fost destul de burdusita, am zis sa merg pe aici, « peste gard », sa vizitez niste locuri pe care nu le-am vazut niciodata. Si nu a fost rau deloc.

Niste prietene mi-au spus ca in Portugalia o sa mananc painea cea mai buna si o sa vad cei mai frumosi masculi. Dragele mele, painea a fost cea mai buna, recunoc, masculi frumosi… nu prea am vazut ce-i drept. Poate ar trebui sa ma intorc, sa investighez mai bine:).

Nu va voi aburi cu multe detalii, doar cateva 🙂 Din cate am vazut, la Lisabona, oamenii traiesc afara, isi fac viata in aer liber . De la geamurile si balcoanele pline de flori, pisici, catei si papagali, ate pe care sunt insirate rufe, pana la noptile fierbinti, pline de petreceri pe strazi inguste. Adevarati latini, ca noi, romanii, nu ca « impostorii » de francezi sau italieni, care nu prea stiu sa petreaca :). Lisabona e un oras viu, cu acoperisuri pline de vegetatie, cu strazi pavate pe care poti sa faci lejer o febra musculara (si sa-ti rupi gatul, daca ai tocuri). M-am plimbat cu vestitul tramvai 28 printre strazile extrem de inguste si am simtit mirosuri imbietoare de usturoi in toate starile lui – zdrobit, rumenit, prajit, etc. De cand am venit de la Lisabona, nu mai am masura la sare (pentru ca acolo mancarea este foarte sarata) si nici la marimea portiilor (care la Lisabona sunt imense). Si sa nu credeti ca este scump. Chiar deloc. E poate chiar mai ieftin decat la Istanbul.

Niste adrese bune:

Ne-am cazat la locali in cartierul Bairro Alto si Estrela. Minunat ! Cand plec in vacante, prefer sa stau printre « d-ai locului » sa respir cu ei acelasi aer, sa le vad obiceiurile, ticurile. Rezervarea am facut-o pe internet (housetrip.com) si s-a minerit sa dau peste persoane extraordinare !

Restaurantul de cartier Zapata – Santa Catarina , unde am mancat cel mai bine (bacalhau, creveti, etc) – Rua do Poço dos Negros 47. Uitati localurile pentru turisti, la Zapata gasiti bucataria familiala portugheza cea mai buna (poate chiar din toata Lisabona 🙂 ).

Am ajuns si in carierul Belem, pentru a gusta vestitele Pasteis de Belem, desertul portughez ( Rua Belém 84-92). Sa nu ve speriati de coada din fata magazinului, merge repede.

Arta stradala e la ea acasa la Lisabona. Si m-am simtit in elementul meu. Si mi-am descoperit o noua pasiune – placile de ceramica (faianta, gresie) – AZULEJOS. O minunatie!

4 zile sunt de ajuns sa faci Lisabona in lung si-n lat, dar e greu sa te saturi de ea. Mai ales ca am prins o vreme perfecta, nici prea cald nici prea frig. Tare mi-ar placea sa vad Lisabona fara turisti, dar ar fi imposibil.

 

Apoi am plecat in sudul Portugaliei, la Albufeira, unde am inchiriat cu niste prieteni o vila cu piscina, cu absolut tot ce-ti trebuie, la 10 minute de plaja. Si uite asa, 6 zile am avut urmatorul program : plaja, piscina (m-am inarmat cu pernite si colac pentru ca nu stiu sa inot – nu radeti !!!), plaja, gratarel, dans, gratarel, somn, piscina, plaja, dans, gratarel. Mi se cam luase dupa 2 zile, fiind agitata din fire, ce-i drept…. Plaja de la Albufeira este superba ! Ai impresia ca esti printre canioane. In aceasta regiune dai nas in nas peste tot cu englezi si batranei, dar nu-i problematica treaba! Daca vrei cateva zile linistite, lenese, cu peisaje de-ti taie rasuflarea, aici e de tine 🙂

Mai putin va recomand o astfel de iesire cu francezi care sunt spanciliti. Sau au alergii la masline, ardei grasi, porumb, castraveti, rosii, etc. Ca e complicat sa vietuiesti cu ei. Sau francezi care, din motive religioase, realizeaza in ultima zi de vacanta ca furculita de gratar a invartit si halci de porc. Sau, tot din motive de religie, dupa un pachet de tigari fumat si vorbe nelalocul lor realizeaza ca trebuie sa-si faca rugaciunea. Ma rog, sunt chestii care pe mine ma depasesc…

Si sa stii ca si sudul Portugaliei este abordabil. Noi am fost 9 si am platit 1600 euro pentru cele 6 nopti. Prima oara cand mi-am « facut de cap » inchiriind o vila…

Daca vizitezi Lisabona (si sudul Portugaliei) TREBUIE sa-ti uiti acasa trusa de machiaj! Pentru ca nu-si are rostul. 10 zile am fost make-up free si ce bine a mai fost! M-am lasat fardata doar de soare :).

Pofticioasa cum sunt, am tras o concluzie in ceea ce priveste papa : e clar, in nordul Portugaliei mananci mult mai bine si ieftin. Iar daca nu-ti este foarte, foarte, foarte, foarte foame, nu are rost sa ceri o portie de orice ti-ar dori inima, comanda mai bine o JUMATATE de portie. Oamenii astia nu au simtul masurii 🙂 ; « ca in Romania » (cum imi sufla in casca un francez). In sud sunt foarte multi englezi care si-au deschis restaurante, si desigur, nu este aceeasi treaba ( stomacul si nici ochii nu sunt in extaz)…

O vacanta binemeritata (chiar daca nu a fost Japonia) :). Mi-ar placea sa mai dau o tura prin Portugalia, sa mai bag o portie de bacalhau, sa mananc peste pe saturate, sa admir azulejos, ate cu rufe la soare, sa simt adieri cu miros de usturoi calit, sa mai ascult fado…

Vlad Crosman, un bariton roman la Paris

Standard

Vlad CrosmanDaca nu ai citit AICI, trebuie sa stii ca acum cateva saptamani l-am intalnit pe Vlad Crosman, un  bariton roman, un fel de ambasador al patrimoniului muzical francez al secolelor XVII-XVIII... Am stat la un cico la Versailles si am povestit vreo 4 ore despre multe si marunte.

Ne-am dat ca loc de intalnire „acasa la mine”, la Castelul Versailles, in fata lui Louis XIV :). Cea mai frumoasa statuie din cate am vazut pana acum. Aveam sa aflu ca este un loc foarte important si pentru Vlad… Citește restul acestei intrări

Cand luxul dezlantuie iadul…

Standard

crowdO noua misiune mi-a fost incredintata. Tot intr-un centru comercial de lux, desigur. A fost intr-o zi de sambata. Marca? Abaco, made in France. Genti, curele de toate formele, din piele foarte pretioasa si delicata: piton si mielusel. Cu allure parisiana. Gentile practice, dar „chic”, suple, care iau forma corpului tau. Citește restul acestei intrări

Am gasit functionari care… lucreaza

Standard

keepcalmEu si functionarii nu prea ne iubim. Ne toleram. Adica eu ii tolerez, pentru ca am nevoie de ei. Si m-as bucura sa nu am niciodata de-a face cu ei. Nici aici, in Franta, nici in Romania, nici pe Luna (la cat de lenti sunt pe Terra, iti imaginezi….).

De ce? Pentru ca experientele trecute mi-au demonstrat ca toti sunt la fel. Hai, nu toti, doar 98%. Nu stiu tu cum esti, dar eu, atunci cand trebuie sa merg la functionar ma apuca asa niste nervi, o stare de neliniste, niste mancarimi pe tot corpul… Prefer sa curat 5 kile de ceapa (urasc maximum maximorum aceasta treaba), sa plang o saptamana, decat sa ma duc la functionar. Citește restul acestei intrări

Moulin Rouge, placerea mea vinovata si asumata ;)

Standard

Moulin RougeCand spui „Paris”, la ce te gandesti? Primele treburi care-mi vin in cap sunt: gramada de fiare numita Tour Eiffel (pe care o prefer pe-nserat), Moulin Rouge, Versailles, Sarko etc. Si cu mana pe inima spun ca Moulin Rouge „trezeste” mai multe in mine, decat Sarko ;). Iar dupa experienta de sambata seara, pot spune ca „extraz” este un cuvant mult prea fad pentru ceea ce am trait pe Boulevardul Clichy, numarul 82… Citește restul acestei intrări

De ce Paris este „always a good idea”

Standard

O cafea la ParisDupa 2 ani, 4 luni si cateva zile de viata pariziana (si versaillaise-ă), Parisul inca ma mai surprinde. Uneori mai putin placut, dar de cele mai multe ori placut spre foarte placut. Dar hai sa incep cu ce ma calca pe nervi. Citește restul acestei intrări

Craciun in Za Sud (I)

Standard

Camera 360Da, stiu nu am mai scris de ceva timp, dar am fost stoarsa de oboseala. Si in plus mai sunt si senila. Atat de senila ca uit ca am un blog si actualizez numai pagina de FB a blogului. Dar, ma adun eu. Si sper sa elimin oboseala fizica si psihica, dar si grasimea de pe ficat, toate adunate in aceste ultime zile de 2013, dar ma adun eu, cum ziceam, ca am material pentru inca vreo ‘enspe ani. Zau asa! Citește restul acestei intrări

Versailles, mon amour…

Standard

Pe loc repausAcum doua week-end-uri (14-15 septembrie) au fost Zilele Patrimoniului in Franta. Este un moment in care toate edificiile/monumentele culturale sunt  deschise publicului, cu acces gratuit, desigur. Si un moment in care francezul sarbatoreste si se mandreste cu tot ce e al lui- de la branza de capra cu miros de sosete statute de 5 saptamani juma’ pana la castelul poleit (pacat ca a cam inceput si el sa vanda pe la arabi castele si etc… criza, ce sa-i faci? Dar mai are destule treburi ale lui…) Citește restul acestei intrări

Pe urmele lui Claude Monet

Standard

Claude Monet le jardinierI’m back! Dupa o escapada plina de peripetii si emotii in Romania (despre care o sa-ti povestesc in viitorul foarte apropiat), incerc usor sa imi revin din „starea de briza”.

Duminica trecuta, impreuna cu Copchilul ( o prietena tare draga mie) i-am facut o vizita lui Monet. Claude Monet. Ma rog, casei si gradinilor lui de la Giverny, ca dansul, pictorul impresionist,  fondatorul impresionismului chiar, e trecut de ceva timp la cele sfinte. Citește restul acestei intrări