Lisabona, Albufeira, vacanta si niste schimbari

Nu ne-am vazut/citit de mult timp, nu-i asa ? Si tare v-a fost dor… din cate am vazut din mesajele primite de voi 🙂 Si asta nu a facut decat sa ma bucure, mai dragilor !

S-au petrecut cateva schimbari in ultima luna. Cand am spus ca la fiecare 3 ani se intampla ceva in viata mea, fac schimbari, nu mint. Universul lucreaza in mysterious ways :).

La inceputul lui septembrie i-am spus « La revedere » Regelui Soare de la Versailles. « La revedere » pentru ca o sa mai trec sa-l vizitez, sa-i admir gradinile lui si ale Mariei Antoaneta, dar nu o sa-i mai spun « Bonjour » in fiecare zi, asta pentru ca m-am mutat. Mai aproape de Paris, cu vedere la « gramajoara de fier » aka Turnul Effeil. Asa fost sa fie ! O sa-ti povestesc mai pe indelete si despre viata de aici, acomodare etc.

Dupa ce ne-am mutat cu emotii si cu Zapping (desigur), a doua zi cu noaptea-n cap am plecat in vacanta. Era nevoie. Am plecat pentru 10 zile in Portugalia. La Lisboa si Albufeira. Perioada in care am renuntat la orice legatura cu lumea internetului :).

A fost o vacanta… relaxanta si foarte colorata ! Dupa o perioada extrem de agitata, cu emotii peste emotii, chiar aveam nevoie sa uit un pic de Paris (oricat de greu ar fi 😉 ). Anul asta, aveam programata o vacanta in Japonia (tara pe care vreau sa o vad si sa o gust din toti rarunchii), dar cum pusculita mea nu a fost destul de burdusita, am zis sa merg pe aici, « peste gard », sa vizitez niste locuri pe care nu le-am vazut niciodata. Si nu a fost rau deloc.

Niste prietene mi-au spus ca in Portugalia o sa mananc painea cea mai buna si o sa vad cei mai frumosi masculi. Dragele mele, painea a fost cea mai buna, recunoc, masculi frumosi… nu prea am vazut ce-i drept. Poate ar trebui sa ma intorc, sa investighez mai bine:).

Nu va voi aburi cu multe detalii, doar cateva 🙂 Din cate am vazut, la Lisabona, oamenii traiesc afara, isi fac viata in aer liber . De la geamurile si balcoanele pline de flori, pisici, catei si papagali, ate pe care sunt insirate rufe, pana la noptile fierbinti, pline de petreceri pe strazi inguste. Adevarati latini, ca noi, romanii, nu ca « impostorii » de francezi sau italieni, care nu prea stiu sa petreaca :). Lisabona e un oras viu, cu acoperisuri pline de vegetatie, cu strazi pavate pe care poti sa faci lejer o febra musculara (si sa-ti rupi gatul, daca ai tocuri). M-am plimbat cu vestitul tramvai 28 printre strazile extrem de inguste si am simtit mirosuri imbietoare de usturoi in toate starile lui – zdrobit, rumenit, prajit, etc. De cand am venit de la Lisabona, nu mai am masura la sare (pentru ca acolo mancarea este foarte sarata) si nici la marimea portiilor (care la Lisabona sunt imense). Si sa nu credeti ca este scump. Chiar deloc. E poate chiar mai ieftin decat la Istanbul.

Niste adrese bune:

Ne-am cazat la locali in cartierul Bairro Alto si Estrela. Minunat ! Cand plec in vacante, prefer sa stau printre « d-ai locului » sa respir cu ei acelasi aer, sa le vad obiceiurile, ticurile. Rezervarea am facut-o pe internet (housetrip.com) si s-a minerit sa dau peste persoane extraordinare !

Restaurantul de cartier Zapata – Santa Catarina , unde am mancat cel mai bine (bacalhau, creveti, etc) – Rua do Poço dos Negros 47. Uitati localurile pentru turisti, la Zapata gasiti bucataria familiala portugheza cea mai buna (poate chiar din toata Lisabona 🙂 ).

Am ajuns si in carierul Belem, pentru a gusta vestitele Pasteis de Belem, desertul portughez ( Rua Belém 84-92). Sa nu ve speriati de coada din fata magazinului, merge repede.

Arta stradala e la ea acasa la Lisabona. Si m-am simtit in elementul meu. Si mi-am descoperit o noua pasiune – placile de ceramica (faianta, gresie) – AZULEJOS. O minunatie!

4 zile sunt de ajuns sa faci Lisabona in lung si-n lat, dar e greu sa te saturi de ea. Mai ales ca am prins o vreme perfecta, nici prea cald nici prea frig. Tare mi-ar placea sa vad Lisabona fara turisti, dar ar fi imposibil.

 

Apoi am plecat in sudul Portugaliei, la Albufeira, unde am inchiriat cu niste prieteni o vila cu piscina, cu absolut tot ce-ti trebuie, la 10 minute de plaja. Si uite asa, 6 zile am avut urmatorul program : plaja, piscina (m-am inarmat cu pernite si colac pentru ca nu stiu sa inot – nu radeti !!!), plaja, gratarel, dans, gratarel, somn, piscina, plaja, dans, gratarel. Mi se cam luase dupa 2 zile, fiind agitata din fire, ce-i drept…. Plaja de la Albufeira este superba ! Ai impresia ca esti printre canioane. In aceasta regiune dai nas in nas peste tot cu englezi si batranei, dar nu-i problematica treaba! Daca vrei cateva zile linistite, lenese, cu peisaje de-ti taie rasuflarea, aici e de tine 🙂

Mai putin va recomand o astfel de iesire cu francezi care sunt spanciliti. Sau au alergii la masline, ardei grasi, porumb, castraveti, rosii, etc. Ca e complicat sa vietuiesti cu ei. Sau francezi care, din motive religioase, realizeaza in ultima zi de vacanta ca furculita de gratar a invartit si halci de porc. Sau, tot din motive de religie, dupa un pachet de tigari fumat si vorbe nelalocul lor realizeaza ca trebuie sa-si faca rugaciunea. Ma rog, sunt chestii care pe mine ma depasesc…

Si sa stii ca si sudul Portugaliei este abordabil. Noi am fost 9 si am platit 1600 euro pentru cele 6 nopti. Prima oara cand mi-am « facut de cap » inchiriind o vila…

Daca vizitezi Lisabona (si sudul Portugaliei) TREBUIE sa-ti uiti acasa trusa de machiaj! Pentru ca nu-si are rostul. 10 zile am fost make-up free si ce bine a mai fost! M-am lasat fardata doar de soare :).

Pofticioasa cum sunt, am tras o concluzie in ceea ce priveste papa : e clar, in nordul Portugaliei mananci mult mai bine si ieftin. Iar daca nu-ti este foarte, foarte, foarte, foarte foame, nu are rost sa ceri o portie de orice ti-ar dori inima, comanda mai bine o JUMATATE de portie. Oamenii astia nu au simtul masurii 🙂 ; « ca in Romania » (cum imi sufla in casca un francez). In sud sunt foarte multi englezi care si-au deschis restaurante, si desigur, nu este aceeasi treaba ( stomacul si nici ochii nu sunt in extaz)…

O vacanta binemeritata (chiar daca nu a fost Japonia) :). Mi-ar placea sa mai dau o tura prin Portugalia, sa mai bag o portie de bacalhau, sa mananc peste pe saturate, sa admir azulejos, ate cu rufe la soare, sa simt adieri cu miros de usturoi calit, sa mai ascult fado…